Seara buna! :)

Seara buna tuturor! ( sau noapte buna, ori somn usor, vad ca deja e miezul noptii ).Nu de mult am ajuns si noi acasa din mini-vacanta noastra la Bran, au fost trei zile absolut superbe si imi pare asa de rau ca a trebuit sa ne intoarcem , dar asta e, sper sa mai mergem acolo cat de curand.
O sa va povestesc maine pe larg ce si cum, si bineinteles ca o sa pun si poze - va fi dificil sa aleg, am facut destul de multe si toate sunt frumoase.
Va multumesc ca ati deschis blogul meu zilele astea, si ca v-ati gandit la noi. Va las, vreau sa mai citesc un pic si pe urma merg la naaaniiii...

p.s. vizitati neaparat blogul Cristinei, sper sa va placa- mie mi-a placut foarte mult!

Irina

Pacatul judecarii preotilor

Astazi, intr-o discutie, cineva mi-a dat un link spre o postare de pe un blog, in care se povestea o intamplare din Sfanta Noapte de Inviere, preotul slujitor fiind judecat pentru o greseala oarecare. Nu dau linkul, ca sa nu mai smintesc si pe altii. Gandindu-ma la postarea respectiva si la comentariile de acolo, am gasit, absolut intamplator( sau mai bine zis din randuiala lui Dumnezeu) urmatorul cuvant al Maicii Siluana:

“Dar, oare, de ce este atât de mare păcatul judecării aproapelui, şi mai ales a preotului? Este păcat mare pentru că, în ultimă instanţă, asta înseamnă a-L judeca şi acuza chiar pe Dumnezeu: "cum de nu vede?", "de ce nu face nimic", "de ce nu a dat instrucţiuni mai precise?" Şi, chiar aşa! De ce îngăduie Dumnezeu toate acestea şi nu face nimic? Ei, aici e taina: îngăduie pentru că suntem liberi şi responsabili şi nu dă "instrucţiuni" precise pentru că orice învăţătură, poruncă şi rânduială a Sfintei Biserici sunt, de fapt, loc de întâlnire cu Dumnezeu, loc de împreună lucrare cu harul Lui şi nu reguli de comportare corectă! Aşadar, orice rânduială a Bisericii este, de fapt, lucrarea lui Dumnezeu care se cere activată prin primirea şi împreună lucrarea omului cu El. Dacă iei agheasmă, este ca să primeşti în tine puterea ei sfinţitoare şi să lucrezi cu ea toate ale tale, să-ţi sfinţeşti ziua întreagă. Dacă judeci pe cineva, această putere nu mai lucrează până nu te pocăieşti, până nu te întorci la lucrarea poruncii: nu judeca!

Ce să faci când vezi ceva rău, ceva ce te doare? Să te rogi, să binecuvântezi şi să mergi la părintele tău ca să te înveţe cum să nu judeci în acel moment şi să te dezlege, dacă ai făcut-o cumva. “

(sursa imaginii)

Irina

10 lucruri de facut cu copiii (1)

De cand sunt mamica am citit diverse materiale, incercand sa gasesc o metoda cat mai buna de educatie pentru copiii mei. Printre lecturi a fost cea a unui articol foarte util: "10 lucruri de facut cu copiii inaintea varstei de 10 ani". Desigur, nu tot ce am citit acolo se potriveste, dar am retinut cateva idei, pe care as dori sa le aplic.

1. Cititul si scrisul

Inainte de a implini varsta de 10 ani copilul trebuie sa invete sa citeasca. Unii copii invata sa citeasca foarte devreme (in jurul varstei de 4 ani), iar altii mai tarziu, dar majoritatea copiilor invata sa citeasca intre 5 si 8 ani. Odata cu cititul el va invata si scrisul. De obicei la noi aceste lucruri se invata la gradinita sau in clasele primare.
Odata ce copilul a invatat literele este bine sa-i dam de copiat texte din diferite carti. Copierea e o metoda foarte veche, care ajuta la exersarea abilitatilor de scriere si la introducerea in gramatica, si in topica frazei.


2. Povestirea

Povestirea este un foarte bun exercitiu pentru mintea copilului, deoarece ii imbogateste vocabularul si ii dezvolta imaginatia . Parintele ii citeste copilului un text (sau copilul citeste singur), apoi copilul trebuie sa-i spuna parintelui, in cuvintele sale, ceea ce s-a citit. Cel mai bine este ca povestitul sa se incepa inca de la varste mici, de la 4-5 ani, si sa fie practicat zilnic.

Trebuie sa se inceapa cu putin. I se citeste copilului un paragraf dintr-un text sau o povestioara scurta si il rugam sa redea ce am citit cu propriile sale cuvinte. La inceput s-ar putea sa trebuiasca sa ajutam copilul cu intrebari despre ce am citit, dar pe masura ce vom exersa el va fi capabil sa povesteasca pasaje tot mai lungi si mai detaliate.

Povestirea este de mare ajutor, atat pentru parinte cat si pentru copil. In primul rand, cu ajutorul ei parintele poate testa periodic cat de bine a inteles copilul ceea ce a citit sau ceea ce a auzit. Cu cat copilul reda mai multe detalii in povestirea sa, cu atat inseamna ca a inteles mai mult. Daca nu isi reaminteste mare lucru inseamna ca nu l-a citit sau nu l-a ascultat cu atentie.

In al doilea rand povestirea poate fi folosita pentru a dezvolta si a "ascuti" capacitatea mentala.

Copilul nu trebuie lasat sa fie un observator pasiv. Daca ii cititi ceva, puneti-i intrebari despre ceea ce a auzit. Rugati-l sa va povesteasca cu propriile cuvinte ceea ce a auzit. Ajutati-l nu doar sa memoreze, ci sa si gandeasca. Dezvoltat-i mintea nu doar ajutandu-l sa absoarba informatia, ci sa o si prelucreze, sa raspunda. Mintea care prelucreaza informatia trebuie sa o si absoarba in aceeasi masura, dar mintea care doar absoarbe - cum ar fi in fata televizorului sau a computerului, este pasiva in procesul de invatare, invata sa primeasca informatia fara sa o dea, si este sub semnul intrebarii cat acumuleaza. Computerele sau televizorul nu ofera o experienta de invatare , caci aceasta necesita un raspuns real din partea omului. Invatarea la computer este utila si poate fi eficientala varste mai mari, dar pana la 10 ani copilul are nevoie de interactiunea cu un adult.


Nota:

Referitor la aceste idei as recomanda cartile despre televiziune ale lui Virgiliu Gheorghe.

Multi parinti isi lasa copiii in fata televizorului fara sa considere ca acest lucru ar fi rau. Chiar si eu, desi citisem cartile despre care va spuneam mai sus am lasat-o pe Ilinca la desene animate intr-o perioada, pentru a-mi vedea linistita de treburi. Din pacate in scurt timp am vazut rezultatele negative: copilul era agitat, nervos, nu se mai odihnea bine, nu mai avea placere pentru citit sau pentru alte activitati, nu ne mai asculta, visa urat, etc. . Asa ca am eliminat in totalitate vizionarea de desene animate la televizor sau la computer. A urmat o perioada nu foarte lunga, dar destul de grea de "dezintoxicare", in care a trebuit sa ma tin tare si sa nu-i deschid iar televizorul, dar acum sunt multumita de rezultate.
De aceea va incurajez sa nu mai permiteti copiilor sa se uite la televizor, chiar daca e mai comod pentru voi uneori.

Irina


http://www.triviumpursuit.com/articles/ten_to_do_before_ten.php

Hristos a inviat!

"Cine va crede ceea ce noi am auzit si bratul Domnului cui se va descoperi?

Crescut-a înaintea Lui ca o odrasla, si ca o radacina în pamânt uscat; nu avea nici chip, nici frumusete, ca sa ne uitam la El, si nici o înfatisare, ca sa ne fie drag.

Dispretuit era si cel din urma dintre oameni; om al durerilor si cunoscator al suferintei, unul înaintea caruia sa-ti acoperi fata; dispretuit si nebagat în seama..

Dar El a luat asupra-Si durerile noastre si cu suferintele noastre S-a împovarat. Si noi Îl socoteam pedepsit, batut si chinuit de Dumnezeu

Dar El fusese strapuns pentru pacatele noastre si zdrobit pentru faradelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastra si prin ranile Lui noi toti ne-am vindecat.Toti umblam rataciti ca niste oi, fiecare pe calea noastra, si Domnul a facut sa cada asupra Lui faradelegile noastre ale tuturor.Chinuit a fost, dar S-a supus si nu si-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus si ca o oaie fara de glas înaintea celor ce o tund, asa nu Si-a deschis gura Sa.

Ca El a purtat faradelegile multora si pentru cei pacatosi Si-a dat viata."

Isaia 53

Hristos a inviat!

Va doresc Paste fericit, cu lumina in suflet!

Irina

Sambata Mare

Sa taca tot trupul omenesc si sa stea cu frica si cu cutremur, si nimic pamantesc intru sine sa nu gandeasca, caci Imparatul imparatilor si Domnul domnilor merge sa se junghie si sa se dea spre mancare credinciosilor.

Heruvicul la Sambata Mare


"La Sfânta Liturghie s-au spus niste cuvinte care se spun numai o datã pe an, în Sâmbãta Mare: „Sã tacã tot trupul omenesc si sã stea cu fricã si cu cutremur si nimic pãmântesc în sine sã nu gândeascã". Este un îndemn al Bisericii noastre, o atragere a luãrii aminte: „Sã tacã tot trupul omenesc". De ce sã tacã? Pentru cã dacã ar vorbi, n-ar putea sã spunã ceea ce ar trebui. Mai bine sã stea cu fricã si cu cutremur, în tãcere, pentru cã viata nu se manifestã numai în cuvânt, ci si în gând. Toate aspectele vietii îsi au temelia în gând. Dupã versetul „Sã tacã tot trupul omenesc, sã stea cu fricã si cu cutremur" se adaugã: „si nimic pãmântesc în sine sã nu gândeascã". Cu alte cuvinte, dacã putem avea gânduri ceresti, sã gândim cu gânduri ceresti si nimic pãmântesc sã nu gândim. Rãstignirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Moartea Lui pe Cruce, Înmormântarea Lui, Asezarea în Mormânt, faptul cã a petrecut în mormânt timp de trei zile, sunt lucruri mai presus de gândul omului si nu le putem întelege cu mintea omeneascã"
(parintele Teofil Paraian)