In mijlocul lumii

   Aflati in mijlocul agitatiei lumesti adeseori visam la o viata linistita, departe de `lumea dezlantuita`, in care sa n-avem alta grija decat rugaciunea si citirea cartilor sfinte. De multe ori ni se pare ca familia si toate obligatiile pe care le avem ne consuma tot timpul, si ne opresc sa inaintam pe calea crestina asa cum am dori, si nu reusim sa ne gasim pacea. Iata cum dezleaga aceasta problema  Sf. Macarie de la Optina, intr-o scrisoare catre una din fiicele sale duhovnicesti: 

~ tartine cu unt de arahide si miere ~

`In scrisorile dvs. vad ca sunteti in cautarea mantuirii sufletului. In acest scop, ati dori sa parasiti lumea, insa nu puteti face asta, intrucat sunteti datoare sa ingrijiti de copii si de gospodarie.

....

 Atata timp cat trebuie neaparat sa traiti in lume ca sa va aranjati copiii, traiti.Ingrijiti-va in primul rand de implinirea poruncilor lui Hristos, iar ca sa le cunoasteti cititi Evanghelia, Faptele si Epistolele Apostolilor, precum si invataturile Sf. Parinti despre patimi si virtuti.Strabatand calea vietuirii crestine, cunoasteti-va neputinta, smeriti-va si pocaiti-va inaintea Domnului pentru scaderile dumneavoastra, si nu nadajduiti nicidecum in faptele dvs., ci in milostivirea lui Dumnezeu.

Pravila de rugaciune impliniti-o dupa putere si dupa cum va ingaduie imprejurarile, insa cu simtamantul vamesului, nu cu al fariseului. Sf. Isaac scrie :`Rugaciunea celui ce nu gandeste despre sine ca este pacatos nu este bineplacuta inaintea lui Dumnezeu.`De lucrare inalta si de pravila mare nu va apucati; acelasi Isaac invata ca `lucrarea cu masura nu are pret`. Paziti-va insa constiinta si nu cautati rasplata aici in mangaierea duhovniceasca: lasati aceasta in voia lui Dumnezeu, care stie cand sa dea.`

(Sfaturi pentru mireni, ed. Sophia)

Nu e nevoie sa fugim de-acasa ca sa ne gasim linistea :), ci e suficient ca, in imprejurarile vietii noastre, acolo unde ne-a pus Dumnezeu, sa cautam mai intai Imparatia Lui.Atat de simplu, si atat de complicat :).

Irina

Inceput de martie

    Azi dimineata, cand m-am trezit, am vazut ca a nins - un strat fin si alb acoperea cenusiul de afara. Presupun ca sunt ultimele `zvacniri ` ale iernii, si nu in (foarte) multe zile ne vom bucura de pomii infloriti :).

Luna februarie a trecut pe nesimtite.

 Am inceput cu o deconectare de la internet, stiri, agitatie si am incercat sa ma apropii mai mult de Dumnezeu. Nu am ce sa povestesc prea multe despre aceasta perioada, dar  imi doresc ca din cand in cand sa repet experienta.

 Este incredibil cat de mult poate impovara, obosi si agita abundenta de informatii si de stiri, programul incarcat de tot felul de activitati si treburi care `neaparat trebuie` facute.Valurile vietii ne zbuciuma de colo-colo si ne lasam purtati de ele, in loc sa ne suim in corabie cu Mantuitorul.

Intre timp a inceput si Postul Mare. Ne gandim la mancare- ce sa mai gatim, oare mancam destul, oare avem un meniu echilibrat, oare n-o sa ne lesine foamea in postul asta :) ?Uitand ca nu doar cu paine va trai omul....si ajungem din nou la rugaciunea - de acasa si de la Biserica.

sursa

 Mi-am dat seama ca nimic nu e chiar asa de neaparat, cu exceptia rugaciunii. Daca facem restul, si lasam rugaciunea, viata noastra interioara si exterioara o va lua razna.
   Asa ca m-am gandit sa incep luna cu cateva ganduri ale Sf. Siluan Athonitul, referitoare la                rugaciune, pe care vi le daruiesc cu drag si voua . 

Dumnezeu sa ne ajute in viata noastra de rugaciune!

sursa

 

Multora le place să citească cărţi bune, şi acesta e un lucru bun, dar să te rogi e mai bine decât toate, însă cine citeşte cărţi proaste sau gazete e lovit de foame sufletească; sufletul lui flămânzeşte pentru că hrana sufletului şi desfătările lui sunt în Dumnezeu.
........................

Rugăciunea se dă celui ce se roagă, cum se spune în Scripturi; dar rugăciunea pe care o săvârşim numai din obişnuinţă, fără zdrobire de inimă pentru păcate, nu este plăcută Domnului.

.............................

Cine iubeşte pe Domnul, acela îşi aduce aminte întotdeauna de El, iar aducerea-aminte de Dumnezeu naşte rugăciunea. Dar, dacă nu-ţi vei aduce aminte, atunci nu te vei mai ruga, iar fără rugăciune sufletul nu va rămîne în dragostea lui Dumnezeu, căci prin rugăciune vine harul Duhului Sfînt. Prin rugăciune se păzeşte omul de păcat, fiindcă, rugîndu-se, mintea e ocupată de Dumnezeu şi cu duh smerit stă înaintea Feţei Domnului, pe Care-L cunoaşte sufletul ce se roagă.

..................................

Astfel, numai Domnul stie toate, noi insa, oricine am fi, trebuie sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne povatuiasca si sa intrebam pe parintele duhovnicesc, ca sa nu gresim.

....................................

În rugăciune învăţătorul este Însuşi Domnul, dar trebuie să iţi smereşti sufletul. Cel ce se roagă cum se cuvine, acela are în suflet pacea lui Dumnezeu. Cel ce se roagă trebuie să aibă o inimă miluitoare faţă de întreaga făptură. Cel ce se roagă pe toţi iubeşte, şi de toţi îi este milă, căci harul Sfântului Duh l-a învăţat a iubi.

...................................

Cel lenes la rugaciune cerceteaza cu nesat tot ce vede pe pamant si in cer, dar cum este Domnul nu stie si nici nu sa straduieste sa cunoasca, si cand aude invatatura despre Dumnezeu, el spune: "Cum e cu putinta sa cunosc pe Dumnezeu? Si tu de unde il cunosti?"
.......................................

Oricît am învăţa, e cu neputinţă să cunoaştem pe Domnul dacă nu vom vieţui după poruncile Lui, pentru că nu prin ştiinţă, ci prin Duhul Sfînt se face cunoscut Domnul.

.......................................

Tu zici că mulţi oameni suferă de tot felul de nenorociri şi de la oamenii răi; dar eu te rog: smereşte-te sub mîna cea tare a lui Dumnezeu şi atunci harul te va învăţa şi tu însuţi vei voi să suferi pentru iubirea Domnului. Iată ce te învaţă Duhul Sfînt pe Care L-am cunoscut în Biserică. Dar cine-i ocărăşte pe oamenii răi şi nu se roagă pentru ei, acela nu va cunoaşte niciodată harul lui Dumnezeu. .....................................

Dacă vrei să ştii cît de mult ne iubeşte Domnul, urăşte păcatul şi gîndurile rele şi roagă-te din adîncul inimii ziua şi noaptea, şi atunci Domnul îţi va da harul Lui şi vei cunoaşte pe Domnul prin Duhul Sfînt, iar după moarte, cînd vei ajunge în rai, şi acolo vei cunoaşte pe Domnul prin Duhul Sfînt, aşa cum L-ai cunoscut pe pămînt.



Va doresc un martie binecuvantat!




Irina

Pelerinul Rus- cartea pentru copii

Cred ca multi dintre noi au citit intamplarile prin care a trecut Pelerinul Rus, in cautarea rugaciunii neincetate. Am descoperit cu bucurie ca exista si o varianta pentru copii, minunat ilustrata, sub forma de benzi desenate. Din pacate nu in romana (ci in franceza), nu in Romania, si nu ieftin.


Noi am cumparat-o, si am petrecut cateva seri placute citind-o si apoi rasfoind-o din nou impreuna cu copiii- in special cu Ilinca.

Urmatoarele pe lista noastra de cumparaturi sunt , de la aceeasi editura, Viata Sf. Siluan si Viata Sf. Serafim de Sarov.

Acum, fiind post, ne putem stradui sa punem la indemana copiilor mai multe carti duhovnicesti potrivite pentru varsta si intelegerea lor. Preferatele la noi in familie sunt :

Viata si minunile Sfantului Nicolae - carte pentru copii, parinti si bunici
12 printese si imparatese adevarate
si cartile pentru copii de la ed. Iona

Daca aveti recomandari pentru `cosuletul cu carti duhovnicesti pentru copii` va invit cu drag sa le lasati la comentarii :)

Irina

Un verset pe saptamana- 9 din 52

  

amanunte aici

..........................

Am ramas un pic in urma cu postarea versetelor, si cu realizarea albumului. Sper sa recuperez cat de curand, ca sa nu raman prea mult in urma. Astazi este prima zi din Postul Mare, si m-am gandit la toti cei care de buna-voie se silesc a posti, nu doar de mancare, ci si de pacate, incercand sa urmeze Domnului nostru Iisus Hristos. Multi sunt neintelesi si ridiculizati de cei din jur, fiindca in lumea de azi multe din cele pe care Dumnezeu le numeste pacate sunt socotite a fi virtuti. Ca o incurajare pentru toti m-am gandit la acest verset :

De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi, căci Duhul slavei şi al lui Dumnezeu Se odihneşte peste voi; de către unii El se huleşte, iar de voi se preaslăveşte. 

1 Petru 4:14

Cuviosul Nicon de la Optina spunea :

`In vremurile noastre,oamenii veacului acestuia ne privesc pe noi credinciosii ca pe niste nebuni si prosti.Lor nu le place credinta noastra ortdoxa,oranduirea noastra bisericeasca, regulile si obiceiurile.Ei rad batjocoritor de tot ce este sfant pentru noi.Deseori trebuie sa ascult din partea credinciosilor, care sunt nevoiti sa traiasca in mijlocul lumii invrajbite, cat de greu le este sa suporte batjocurile si glumele lor nesfarsite.Iar eu cred ca aceasta atitudine ar trebui primita ca o cinste.

De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi, căci Duhul slavei şi al lui Dumnezeu Se odihneşte peste voi (1Petru 4:14).Daca noi suntem luati in ras, daca nu suntem iubiti, inseamna ca nu suntem din lumea aceasta.Nu are rost sa ne tulburam si sa ne mahnim din cauza acestor lucruri.`

 (Filocalia de la Optina, vol. 1, ed. Egumenita)

Va doresc o saptamana binecuvantata, si post cu folos!daca participati la aceasta provocare, va rog lasati la comentarii versetul pe care doriti sa-l memorati, sau link catre blogul vostru, daca ati scris o postare pe aceasta tema.! daca doriti sa postati imagini, o puteti face pe pagina de facebook.

Irina

Ganduri la inceputul Postului Mare

„Vremea postului să o începem luminat, supunându-ne pe noi nevoinţelor celor duhovniceşti. Să ne lămurim sufletul, să ne curăţim trupul. Să postim precum de bucate aşa şi de toată patima,desfătându-ne cu bunătăţile Duhului. întru care petrecând cudragoste, să ne învrednicim toţi a vedea prea cinstita patimă a luiHristos, Dumnezeu şi Sfintele Paşti, duhovniceşte bucurându-ne".

 .....

 O noua perioada de post, o noua ocazie de a pune inceput bun...si de a continua bine. Imi doresc ca anul acesta sa patrund cu adevarat in atmosfera Postului Mare, descrisa atat de frumos de Schmemann in cartea sa.

Asa ca am inceput cum se cuvine, adica participand la Vecernia Iertarii. Parintele Schmemann o descrie :

`Postul Paştelui începe, de fapt, de la Vecernia din această Duminică. Această slujbă unică, atât de adâncă şi frumoasă,lipseşte din atât de multe biserici ale noastre. Totuşi nimic nu destăinuie mai bine „tonalitatea" Postului Mare în Biserica Ortodoxă; nicăieri nu se manifestă mai bine chemarea sa profundă către om.


Slujba începe cu o vecernie solemnă, cu slujitori îmbrăcaţiîn veşminte luminoase. Stihurile care urmează Psalmului„Doamne strigat-am către Tine..." anunţă venirea Paştelui şi,dincolo de Post, apropierea Paştelui!


„Vremea postului să o începem luminat, supunându-ne pe noinevoinţelor celor duhovniceşti. Să ne lămurim sufletul, să necurăţim trupul. Să postim precum de bucate aşa şi de toată patima,desfătându-ne cu bunătăţile Duhului. întru care petrecând cudragoste, să ne învrednicim toţi a vedea prea cinstita patimă a lui Hristos, Dumnezeu şi Sfintele Paşti, duhovniceşte bucurându-ne".


Urmează, apoi, Vohodul cu cântarea: „Lumină lină a Sfintei slave". Preotul slujitor înaintează către „locul cel înalt" dinspatele altarului pentru a vesti Prochimenul de seară, careîntotdeauna anunţă sfârşitul unei zile şi începutul alteia.

Ascultă melodia unică a acestui stih — această strigare care dintr-o dată umple biserica: „când mă necăjesc degrab mă auzi" — şi vei înţelege acest moment de început al Postului Mare:tainica întrepătrundere dintre deznădejde şi nădejde, dintre întuneric şi lumină. Toată pregătirea se apropie acum de sfârşit.Stau în faţa lui Dumnezeu, în faţa slavei şi a frumuseţii împărăţiei Sale. Realizez că aparţin acesteia, că nu am alt cămin, nici o altă bucurie, nici un alt ţel; realizez, de asemenea, că sunt exilat dinacest cămin în întunericul şi tristeţea păcatului, „când mănecăjesc!". Iar în cele din urmă îmi dau seama că numaiDumnezeu mă poate ajuta în această durere, că numai El poate„griji de sufletul meu". Pocăinţa este, mai presus de orice, ochemare disperată către acel ajutor divin.


Repetăm de cinci ori Prochimenul şi iată că Postul a sosit!Veşmintele luminate sunt puse deoparte; luminile sunt stinse.


Când preotul slujitor rosteşte cererile pentru ectenia de seară,strana răspunde cu ceea ce se consideră a fi „cheia Postului" .Se citeşte pentru prima oară rugăciunea de post a Sfântului Efrem Şirul, însoţită de metanii. La sfârşitul slujbei credincioşii se apropie de preot, cerând unii altora iertare. în timp ce ei săvârşesc acest ritual de împăcare, pentru că Postul Mare începe prin aceste mişcări ce exprimă dragostea, reuniunea, frăţia, strana intonează cântările pascale.


Vom rătăci patruzeci de zile prin deşertul Postului, dar lacapăt străluceşte deja lumina Paştelui, lumina împărăţiei lui Dumnezeu`

Intradevar, marturisesc ca a fost o slujba deosebita. La final s-a citit dezlegarea, si rugaciunea de binecuvantare pentru post. Ca si cuvant de invatatura - prima predica despre postire a Sf. Vasile cel Mare.

In saptamana care urmeaza Biserica ne cheama sa participam la slujbele Canonului cel Mare, de luni pana joi, si cred ca acestea se fac in toate parohiile (Vecernia Iertarii se savarseste doar in manastiri).

Nadajduiesc ca ati intrat si voi in `tristetea stralucitoare` a Postului Mare si

Va doresc post binecuvantat, si cu folos!

Irina