Nu te mai plange!

Cunosti pe cineva care se plange aproape tot timpul?Cred ca da, fiindca la noi vaicareala e sport national :)). Am intalnit si eu de-a lungul vietii cateva persoane de genul asta. E greu si neplacut  sa fii in preajma unor astfel de oameni. Uneori si eu incep sa ma plang prea mult, si devin nesuferita celor din jur.

Uitandu-ne in Scriptura vedem ca de-a lungul istoriei biblice au existat destui care se plangeau de tot si de toate.Va amintiti de Cain si Abel? (Facerea, cap. 4) Cain a fost nemultumit ca lui Abel ii mergea bine in viata- fata i s-a intristat si i s-a posomorat, sigur macina ganduri amare in sufletul lui. Si ati vazut unde a ajuns!Dar ce spuneti de evrei, de poporul ales?Cartea Iesirii (exodul) e plina de nemultumirile lor!Pentru ca au cartit intr-una impotriva Domnului, desi au trait atatea minuni, El i-a lasat sa rataceasca in pustie 40 de ani, pana intreaga generatie a pierit.

 Hristos vorbeste mereu despre faptul ca trebuie sa fim recunoscatori si multumitori Tatalui ceresc.Nemultumirea si plangerile constante sunt o forma de egoism, si de necredinta.Nemultumirea ne orbeste, astfel incat suntem incapabili sa vedem binecuvantarile din viata noastra.

Crestinul trebuie sa fie bucuros si multumitor tot timpul!

Bucuraţi-vă pururea!Daţi mulţumire PENTRU TOATE, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi. 

(1 Tesaloniceni 5: 16,18)

„Pentru a împlini acest uluitor cuvânt: „Bucurați-va pururea!” avem mereu nevoie sa ne amintim ca izvorul Bucuriei este prezența Domnului, legatura vie cu Persoana Lui, asezarea in fata Lui ca Cel ce judeca ce am facut cu talantii Lui.” (Maica Siluana)

Sa fii multumit in toate, sa nu te plangi niciodata e un lucru care se invata, dupa cum spune Sf. Apostol Pavel:

„fiindcă eu m-am deprins să fiu îndestulat cu ceea ce am.” (Filipeni 4:11)

sau, in alta traducere:

„m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc”

Sa nu mai risipim inca o zi vaicarindu-ne si plangandu-ne de orice!Ca si apostolul, fie in belsug, fie in lipsa, fie la suparare, fie la fericire, sa ne deprindem sa fim multumiti, si multumitori!

Cu ajutorul lui Dumnezeu, sa fim bucurosi, si sa alegem multumirea, indiferent de circumstantele exterioare!

                                         

 TOATE le pot intru Hristos, Cel care ma intareste!

(Filipeni 4:13)

Va doresc o zi plina de bucurie!

Irina

Sa vorbim cu El, nu despre El

Cinstiţi zilele Mele de odihnă, ca să fie semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

(Iezechiel 20:20 )

Woman on the Sea Shore C. Monet

Duminica umblarii pe mare si a potolirii furtunii

„Hristos Dumnezeu este aproape, este Fiinta si Persoana si, pentru aceasta, este gata sa ne intinda mana si sa ne salveze de acolo de unde ne este greu in viata. Pentru faptul ca a stiut sa intre in dialog cu El, prin rugaciune, Domnul i-a raspuns lui Petru ca Persoana. Ce ne-am face daca El ar fi doar entitate sau energie impersonala, naluca, himera, ori daca ar fi o minte inabordabila? El insa este Fiinta care ne aude, ne vede, ne asculta si, mai ales, ne ajuta fiecaruia atunci cand stim sa I-o cerem!

Astfel, daca Apostolul a reusit si s-a salvat, este pentru ca L-a abordat pe Dumnezeu ca pe o Persoana, ca pe un Parinte, ca pe un invatator si prieten, iar nu ca pe o forta impersonala. Numai aceia dintre noi care vom vedea pe Dumnezeu ca pe o Persoana apropiata si capabila de dialog, si-L vom aborda in acest chip personal, vom putea dobandi ajutorul si binecuvantarea Lui. Nu cei care vorbesc despre El, iar nu cu El, pentru ca vedem pe multi vorbind frumos despre Dumnezeu, dar haideti sa vedem ca se si roaga Lui, pentru ca aceasta inseamna dialog cu El! Haideti sa vedem cati stiu sa intre in comuniune cu El?

Cati se spovedesc? Cati se impartasesc? Cati cauta sa-L „cucereasca”, asa cum ne straduim sa cucerim o persoana draga? Nu izolandu-L pe Dumnezeu undeva si vorbind foarte frumos despre El. Acela nu este dialog si, prin urmare, nu ne va putea niciodata aduce ajutorul si binecuvantarea Lui.”

                                                              

PS Sebastian, Episcopul Slatinei si Romanatilor:

VIATA CA O MARE

Sambata roz

”Nu stiu ce sa fac cu viata mea.Ar trebui sa fac ceva in mod deosebit?Ar trebui sa-mi definesc un anume scop pentru mine insumi?(...)

Intrebi : „Ar trebui sa fac ceva?”

Sigur ca este necesar. Fa orice iti cade la indemana, in cercul si in situatia ta- si crede ca aceasta este si va fi treaba ta adevarata; nu ti se cere nimic mai mult. Este o mare greseala sa crezi ca trebuie sa faci lucrari importante si mari, fie pentru cer sau, asa cum cred progresistii, pentru a aduce o contributie umanitatii. Asta nu e deloc necesar.Este necesar doar sa faci totul potrivit poruncilor lui Dumnezeu.Ce este de facut precis?Nimic in mod special, numai ceea ce i se prezinta fiecaruia potrivit imprejurarilor vietii sale si chestiuni care sunt cerute de evenimente individuale cu care venim in contact. Asta-i tot. Dumnezeu aranjeaza soarta fiecarui om, si intregul curs al vietii face parte de asemenea, din visteria tuturor bunurilor Sale, precum si fiecare moment si fiecare intalnire.Sa luam un exemplu- vine la noi un om sarac- Dumnezeu l-a adus.Ce ar trebui sa faci?Ajuta-l!(...)

In toate imprejurarile si in timpul fiecarei intalniri este necesar sa faci ceea ce Dumnezeu doreste ca noi sa facem.In ceea ce priveste ce vrea El de la noi, stim aceasta cu certitudine din poruncile pe care ni le-a dat.Cauta cineva ajutor?Ajuta-l!Te-a suparat cineva?Iarta-l!Ai suparat pe cineva?Alearga sa-i ceri iertare si impaca-te cu el!Te-a laudat cineva?Nu fi mandru!Te-a certat cineva?Nu te mania!Este timpul de rugaciune?Roaga-te!Este timpul de munca?Munceste!(...)

Scopul adevarat este dobandirea unei vieti fericite dincolo de mormant; mijloacele sunt lucrarile potrivit poruncilor, care trebuie implinite in fiecare imprejurare a vietii.

Sf. Teofan Zavoratul -„Viata duhovniceasca si cum o putem dobandi”