miercuri, 4 mai 2011

Nevoia de frumos


Fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, s-a apropiat de El o femeie, având un vas de alabastru cu mir de mare preţ, şi l-a turnat pe capul Lui, pe când şedea la masă.
Şi văzând ucenicii, s-au mâniat şi au zis: De ce risipa aceasta?Căci mirul acesta se putea vinde scump, iar banii să se dea săracilor.
Dar Iisus, cunoscând gândul lor, le-a zis: Pentru ce faceţi supărare femeii? Căci lucru bun a făcut ea faţă de Mine.

 
In viata mea de credinta am avut o perioada in care nu am inteles exact care trebuie sa fie relatia intre viata duhovniceasca si celelalte aspecte ale vietii unei persoane care traieste in lume. Deoarece cartile pe care le-am citit erau in special destinate monahilor, confuzia mea a sporit si mai mult, intelegand ca trebuie ca viata mea sa se dedice exclusiv lucrurilor duhovnicesti ”inalte”, eliminand atractiile asa zis ”lumesti”, neglijand lucrurile care nu erau ”spirituale”.



Din confuzia aceasta m-a scos parintele Serafim Rose. In  cartea ”Viata si lucrarile parintelui Serafim Rose”
( o recomand cu mare caldura tuturor, merita si banii, si timpul destinat lecturii) capitolul 96 trateaza exact acest lucru. Pornind de la explicatiile Sf. Teofan Zavoratul asupra firii omenesti, el  concluzioneaza :

”Una dintre erorile  comune cautatorilor duhovnicesti de astazi : ei cauta sa-si satisfaca anumite nevoi religioase, fara a fi ajuns la pace cu unele din celelalte nevoi ale lor (in special cele psihologice si emotionale) sau mai rau - se folosesc de religie in chip nelegitim, pentru a-si implini aceste nevoi psihologice. La astfel de oameni, religia este un lucru artificial, care nu a atins partea cea mai adanca din ei si, adeseori, un eveniment neplacut din viata lorsau chiar atractia fireasca fata de lume sunt de ajuns pentru a le spulbera universul de plastic si a-i indeparta de religie.
In zilele noastre principalul ingredient care lipseste din aceasta armonie ideala a vietii omenesti este ceea ce s-ar putea numi dezvoltarea emotionala a sufletului. Este un lucru nu direct duhovnicesc, dar care adeseori impiedica dezvoltarea duhovniceasca. Este starea omului care, crezand ca inseteaza dupa nevointe si dupa o inalta viata de rugaciune, abia daca este in stare sa raspunda la dragostea si prietenia omeneasca normala.
Asa stand lucrurile, este nevoie adeseori sa ne smerim impulsurile si nevointele noastre duhovnicesti pentru a le testa prin disponibilitatea noastra umana si emotionala pentru ele. Asa se face ca uneori un duhovnic poate sa-si opreasca ucenicul de la citirea unor carti duhovnicesti si sa-i dea un roman de Dostoievski sau de Dickens, ori sa-l indemne sa se familiarizeze cu anumite genuri de muzica clasica- si aceasta fara vreun scop estetic (caci poti fi expert in aceste domenii si chiar bine dezvoltat emotional fara a avea cel mai mic interes pentru nevointa duhovniceasca, ceea ce este tot o stare de dezechilibru), ci numai pentru a-i subtia si forma sufletul,, facandu-l sa fie mai pregatit pentru intelegerea adevaratelor scrieri duhovnicesti.”



Mergand mai departe el explica cum se aplica acest lucru in cresterea si educarea copiilor, si face o referire specifica la dezvoltarea simtului artistic. El isi aminteste de profesorul sau de germana din liceu care, prezentandu-le deosebirile dintre o cladire moderna, si una victoriana spunea :” care este deosebirea dintre aceste doua cladiri?Priviti cu atentie: una are caramizi, are linii; cealalta este din beton, este plata.Una este calda, cealalta rece; una are in ea un simtamant omenesc, cealalta nu are nimic, este abstracta; prima este potrivita spre a fi locuita de oameni...”
Pr. Serafim spune :”De aici am invatat o lectie importanta, si anume ca pana si un lucru mic, cum ar fi prezenta unor linii sau a unor mici ornamente la arhitectura victoriana, care nu au nici o utilitate - da o oarecare calitate. Astazi, ideea de a face ceva mai mult decat strictul necesar s-a pierdut.Utilitarismul, obsesia de a face lucruri practice, este ucigatoare. Desigur, este mult mai ieftin sa faci lucrurile pur utilitarist, dar am pierdut foarte mult. Daca parintii sunt macar capabili sa arate unui copil ca ”aceasta cladire este buna; cealalta nu este buna, este mai curand moarta”- o astfel de educatie de temelie il va ajuta sa nu mai creada ca tot ce este modern, tot ce este recent este mai bun. (...) Educatia contemporana din scoli accentueaza asprimea, raceala si incapacitatea de a judeca ce e mai bun si ce e mai rau- relativitatea totala, care il zapaceste pe om si-l ajuta sa se acomodeze cu lumea apostaziei.”


Cuvintele pr. Serafim m-au facut sa constientizez si sa inteleg ca nevoia de frumos, care este prezenta din plin in sufletul femeii, si in sufletul meu implicit :)), a fost pusa acolo de Dumnezeu, ca s-o folosesc pentru crearea unui camin placut, confortabil si cald pentru cei dragi mie. Facand acest lucru eu imi manifest dragostea fata de ei, si le satisfac anumite nevoi emotionale si psihologice, asa cum Dumnezeu si-a manifestat dragostea fata de mine cand mi-a daruit un camin minunat- Pamantul- bogat in tot felul de frumuseti, parfumuri si culori.
As putea sa trantesc o mancare fara forma  intr-o gamela de plastic, pe o scandura de lemn - pana la urma scopul- adica acela de a ne hrani- se atinge, indiferent in ce mod e servita mancarea - ca sa nu pierd mult timp si sa fug dupa aia sa ma rog :). Dar aleg sa o servesc intr-o farfurie frumoasa, intr-un mod aspectuos, pe o masa aranjata cu servetele si cu flori tocmai pentru a hrani si acea latura a sufletului care are nevoie de frumusete si caldura (si sa ma rog in timp ce fac lucrurile astea).

sursa imaginii

Sau ma pot inveli si cu o patura oarecare- dar eu aleg sa crosetez una care sa fie si placuta ochiului.
Desigur, in toate aceste lucruri stiu ca trebuie tinut un echilibru.Trebuie sa ne folosim de lucrurile frumoase pentru anume scopuri- dar nu trebuie sa ne lipim inima de ele si sa traim doar pentru ele. Sau sa ne dezechilibram bugetul familiei in alergarea dupa lucruri, ajungand sa dam in patima. Putem face foarte multe lucruri frumoase pentru casa noastra avand un buget mic, dar punand indemanare, perseverenta si dragoste.
La fel cu ordinea si curatenia - acestea trebuie sa creeze pana la urma o atmosfera in care cei ai casei sa se simta bine, confortabil- si nu sa fie o obsesie, de frica careia sa nu miste nimeni ”in front”, ca nu cumva sa deranjeze vreun lucrusor.

sursa imaginii

Atunci cand imi dezvolt si imi cultiv laturile creative ale persoanei mele, si le folosesc spre binele celorlati, multumind lui Dumnezeu pentru darurile pe care mi le-a dat, contribui la cresterea mea duhovniceasca. De aceea consider ca este extrem de important ca  o fata sa nu se preocupe doar de cele legate de scoala (care sunt foarte importante, de altfel), cum adesea se intampla azi, ci si de tot ce este legat nu doar de gospodarie, ci si de infrumusetarea caminului.

sursa imaginii

Din fericire aici descoperirile moderne ne ajuta foarte mult :)). Daca nu avem o bunica sau o mama de la care sa invatam „artele” casnice si gospodaresti, gasim o multime de carti, situri, bloguri, filmulete care ne indruma in amanunt, astfel ca nu putem spune ca n-avem de unde invata :)). 
Daca nu avem o „inima de gospodina” , daca ne place mai mult sa petrecem timp in afara casei  decat sa lucram pentru confortul si frumusetea caminului nostru, sa-l rugam astazi pe Dumnezeu sa schimbe acest lucru in noi, si sigur vom primi tot ajutorul de care avem nevoie.

Va doresc o zi frumoasa, si o inima pentru caminul vostru!

Irina

37 de comentarii:

  1. Am ramas placut impresionata de postarea ta. Ai scris foarte frumos!

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu....deosebit!Asa ca.... pot sa-mi continui linistita cu pernutele pentru decorat!:)
    Binecuvantare!

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte frumos punctat! Postul tau m-a facut sa ma simt... bine, ca pe langa scoala (99,99%) am reusit sa prind si cateva indeletniciri gospodaresti (lucru de mana)!

    RăspundețiȘtergere
  4. Cat de frumos si de adevarat! Din pacate, o astfel de atitudine are adesea multi critici, chiar si femeia din Betania a fost acuzata de ucenici ca a facut risipa. Insa Iisus a inteles-o si i-a luat apararea. Cred ca era foarte necesara aceasta postare, pentru ca femeile sa nu se simta condamnate in cugetul lor atunci cand sunt preocupate de frumos. Dimpotriva, sa fie bucuroase ca astfel ii slujesc pe cei dragi, dar si pe Dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere
  5. Hristos a inviat! Cat de muuult mi-a placut aceasta postare! Cu cata placere am citit fiecare cuvintel! De curand am lasat din mana cartea par. Rose din care ai citat si mi-am amintit de cele citite atunci...Intradevar femeia este prin excelenta adepta frumosului in viata personala si in cea de familie. Chiar in seara asta am facut doua prajituri pentru cei dragi sufletului meu cu multa iubire si drag. Nu se poate altfel...trebuie sa pui suflet in toate. Te imbratisez.Mmi-au mai placut enorm fotografiile cu liliacul:) Casa mea e plina de aceste flori minunate pe care le iubesc.

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu, una, simt nevoia uneori să compensez nevoile emoţionale şi psihologice neîmplinite prin încercarea de a mă înconjura de lucruri frumoase.

    Şi am mai observat ceva: culorile mediului în care stau îmi modifică foarte uşor starea de spirit. De aceea instinctiv aleg culori deschise sau nuanţe vii, ferindu-mă de griuri şi culori de pământ.

    RăspundețiȘtergere
  7. PS Totuşi, în cazul prăjiturelelor mă feresc de culoare :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Cred că cel mai greu în ziua de astăzi este să găsim echilibrul lăuntric, sa dobandim dreapta socoteala, simtul discernamantului.
    Si precum ai spus si tu, nu poti pune randuiala in familia ta, daca in primul rand nu ai pus randuiala in sufletul tau, pana nu reusesti sa-ti discerni propriile-ti ganduri, stari sufletesti. De acolo trebuie sa plece echilibrul nostru.

    Frumoase si adevarate cuvinte ai ales, Irina!

    RăspundețiȘtergere
  9. Draga Irina,
    Te urmaresc de cativa ani si imi place ce gasesc pe blogul tau. Am si eu trei copii de varste apropiate cu fetitele tale, si de multe ori sfaturile si parerile tale ma ajuta in viata de zi cu zi.
    As avea totusi un comentarui mai putin pozitiv, ca sa zic asa. Simteam mai demult aspectul acesta, dar ultima ta postare m-a determinat sa-ti scriu.
    As porni de la cuvintele parintelui Paisie Aghioritul, care zice:” De obicei femeile nu au masura la treburi. Vor mereu sa inceapa treburi noi.Si desi au o inima mare si ar fi putut sa faca o gospodarie foarte buna in sufletul lor, isi cheltuiesc inima cu lucruri neinsemnate. Sa presupunem ca avem un pahar cu modele frumoase, cu linii. Si daca nu ar avea linii, paharul tot si-ar face treaba lui. Insa feneile merg la magazin si incep:, . In felul acesta femeia isi distruge dinamismul ei. Rar vei gasi un barbat care sa dea atentie la lucrurile acestea. Daca femeia vrea ceva frumos, se bucura, isi daruieste o bucata din inima acelui lucru, alta bucata altui lucru. Iar pentru Hristos ce va mai ramane?Cascaturile in vremea rugaciunii din pricina oboselii. Cu cat se departeaza inima femeii de lucrurile cele frumoase, cu atat se apropie mai mult de Hristos. Iar cand inima este daruita lui Hristos, atunci ea are mare putere.”
    Eu vad si simt ca in viata mea nu ar mai incapea si preocuparile de genul pe care tu insisti destul de mult. Cu trei copii mici, cu un sot care vine acasa la sapte seara, si cu un doctorat de terminat de abia reusesc sa gatesc la repezeala, sa hranesc copiii (dintr-o gamela de plastic si pe o scandura de lemn ), sa intind haine, sa calc haine, sa ii scot pe copii de la gradi, sa le fac baie, intr-un cuvant, sa le asigur satisfacerea nevoilor primare. Daca ne mai ramane timp sa mai citim din cand in cand o poveste sau sa facem ceva activitati impreuna, ma consider fericita. Deci, aranjatul mesei cu servetele si flori, brodatul, crosetatul, taierea servetelelor si activitatile pe care le mai prezinti tu pe blog, pentru mine ar fi o risipa inutila de timp si energie, care m-ar obosi peste masura, si care nu mi s-ar parea ca aduce vre-un folos. E drept ca nu mi-ar displace sa mananc la o masa ca cea din poza din postare, dar nu gasesc resurse fizice si psihice de a intreprinde asemenea actiuni.
    De aceea cred ca ar trebui facuta o nuantare a problemei. Ceea ce pentru unii reprezinta o problema de capatai in viata lor (cum este pentru tine frumosul), pentru altii e doar oboseala si stres. Eu cel putin ma simt mai apropiata sufleteste de cuvintele parintelui citate mai sus.
    Iarta-ma daca te-am suparat. Nu vreau sa te critic. Suntem diferiti si atata tot. Tineam doar sa imi spun si eu punctul de vedere.
    Sa te bucuri in continuare de primavara....
    Diana

    RăspundețiȘtergere
  10. Irina, ce postare frumoasa! Mi-a mers la inima! Nici mie nu imi place functionalismul modern: mi se pare uscat si rece. Cunosc cuvintele Parintelui Paisie (pe care il iubesc nespus), dar de data asta cred ca ma situez mai aproape de cele spuse de Parintele Serafim Rose (o sa caut si eu cartea de care vorbesti tu). Dar sigur ca suntem diferiti, si ce se potriveste unuia, nu se potriveste celorlalti. Pur si simplu e nevoie de discernamant.

    Cat despre cele pe care trebuie sa le cunoasca o fata pe langa scoala, ai, ai ce subiect dureros! Bine ca sunt acum bloguri si carti de retete, filmulete youtube care te invata sa tricotezi si femei talentate ca tine si Corina (din alte zari) care impartasesc ideile si metodele lor si cu altii.

    RăspundețiȘtergere
  11. Eu, recunosc, ma lupt intre cele doua stari descrise. Cred ca pt mine sunt bune amandoua, cu discernamant.
    Multumesc, Irina, si multumesc si tie, Diana, prin ceea ce ati scris, m-am lamurit.
    Cu drag,Anca

    RăspundețiȘtergere
  12. cu siguranta ne-a ajutat acesta postare :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Cu adevarat un blog care ma ajuta sa ma incarc, sa ma regasesc, sa descopar, sa ma mobilizez...iti transmit toate incantarile mele si toate gandurile bune :)

    RăspundețiȘtergere
  14. O postare foarte frumoasa! Trebuie s-o recitesc, sa aprofundez mai bine ideile.
    Iti multumesc! :*

    RăspundețiȘtergere
  15. "Este starea omului care, crezand ca inseteaza dupa nevointe si dupa o inalta viata de rugaciune, abia daca este in stare sa raspunda la dragostea si prietenia omeneasca normala."
    Aceasta fraza tare m-a pus pe ganduri ... si-ti multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  16. Dacă ai citit cartea pr. Seraphim poate vrei să ne spui şi nouă ce stil a ales pentru locuinţa lui părintele? Cu siguranţă nu stil victorian!:D
    Oare de ce? Nu iubea frumosul?

    RăspundețiȘtergere
  17. De ce victorian şi nu baroc?

    RăspundețiȘtergere
  18. Eu am inteles exemplul cu stilul victorian si cu cel modern ca un pretext pentru afirmarea/explicarea altor idei.

    Pe de alta parte ma mira unele din comentariile de aici. Nu vad de ce un vas cu flori sau un servetel colorat ar fi ceva condamnabil sau pierzator. Si iar nu vad de ce o femeie care a fost inzestrata cu pricepere si talent nu si-ar folosi aceste daruri pentru casa si familia ei. Atatea generatii femeile coseau si lucrau tot ce trebuia in casa. Stergare, camasi, ce mai era nevoie, toate incredibil de frumoase. Ce e condamnabil sau nepotrivit in asta?

    Eu nu ma pricep si tare rau imi pare. As fi vrut macar sa stiu sa cos la masina. De ex. mama stie si cand eram mica imi facea rochite tare dragute si era si o economie.

    RăspundețiȘtergere
  19. La multi ani draga Irina. Mi-a placut foarte mult ce si cum ai scris. Dreapta socoteala in toate, cred ca este concluzia finala. Doamne, ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  20. Frumoasă postare! Pentru că astăzi în calendar e Sfânta Irina( înseamnă pace, nu întâmplător blogul tău degajă acest sentiment de liniște) îți doresc LA MULȚI ANI! sănătate și multe bucurii , inclusiv duhonicești, alături de frumoasa ta familie!

    RăspundețiȘtergere
  21. va multumesc pentru comentarii.

    Liliana, intradevar, trebuie echilibru in toate, si totul in noi trebuie sa functioneze armonios, cum spune si Sf. Teofan Zavoratul.

    Ecaterina, cred ca ar trebui sa-ti satisfaci cu frumos doar nevoia cu pricina, pentru celelalte trebuie sa gasesti implinirea specifica :).

    Diana, te inteleg. Acum fiecare trebuie sa-si gaseasca drumul conform imprejurarilor specifice de viata. Cunosc cuvintele cuviosului Paisie, si le inteleg exact cum am scris mai sus- sa nu ne lipim inima de lucruri, sa nu fim patimase ca daca nu e farfurie de portelan de nu stiu care, cu flori de nu stiu cum, nu putem pune masa. Nu il vad ca pe un indem ca sa neglijam atmosfera caminului.Daca ma intrebi pe mine perioada in care ai copii mici nu e chiar un moment potrivit sa faci un doctorat. Fiindca evident nu poti sa te dedici intens studiului, si sa-ti mai ramana energii psihice si fizice pentru familie.
    In alta parte parintele Paisie Aghioritul spune ca, daca femeia are copii, e bine sa stea acasa si sa se ocupe de ei, si ca serviciul si studiile prelungite indeparteaza femeia de familie, care este intaia ei indatorire, dupa Dumnezeu.
    http://dulcecasa.blogspot.com/2007/02/cuviosul-paisie-aghioritul-mame-cu.html
    Problema femeii de azi nu e ca daruieste bucati din ea farfuriilor, ci ca daruieste bucati din ea carierei, perfectionarii in diverse domenii, etc.si pentru familie raman resturi.
    Ma gandesc totusi ca familia ta merita mai mult decat satisfacerea nevoilor primare.Si asta nu inseamna neaparat sa tai servetele, sau sa crosetezi, ci sa-ti ramana energie pentru ei, si pentru a crea o atmosfera placuta. Asta vine in primul rand din interior.Poate in cazul tau ar fi bine sa-ti chemi o femeie care sa te ajute cu calcatul si cu treburile grele, ca sa ai timp sa te odihnesti, si sa fii mai disponibila pentru sot, pentru copii. Sa stii ca nici eu nu gatesc complicat, ci cat mai simplu, dar seara ne asezam de obicei toti la masa, pe care o aranjez frumos. Nu trebuie cine stie ce- un servetel ieftin de hartie, dar colorat , o lumanarica, o floare. Asta nu ia mult timp, si e foarte placut pentru toti.
    Frumosul se poate realiza in multe moduri intr-o familie, ce prezint aici e modul meu de a-l indeplini, evident ca nu e o cale pentru toata lumea, fiecare trebuie sa-si gaseasca drumul sau. Eu am prezentat un principiu, nu un tipar.

    RăspundețiȘtergere
  22. Anonim, par. Serafim traia in conditii foarte aspre, specifice unui calugar. Cu toate astea a insistat asupra acestor principii pentru educarea sufleteasca a copiilor (dar si a adultilor). Poate nu ti-ar strica si tie sa-l citesti pe Dickens. SAu nu e o lectura destul de duhovniceasca pentru tine? :)

    RăspundețiȘtergere
  23. multumesc mult pentru urari, Dumnezeu sa ne miluiasca pe toti pentru rugaciunile Sf. Irina!

    RăspundețiȘtergere
  24. Excepţional articol! Mulţumesc, Irina! La mulţi ani! :X

    RăspundețiȘtergere
  25. La multi ani, Irina!Foarte interesanta postarea, m-a pus pe ganduri.Abia astept sa citesc despre pr.Serafim Rose.Multumim din suflet.
    Daniela

    RăspundețiȘtergere
  26. Mai bine cititi cuvantul Sfantului Ioan Gura de Aur - adica talcuirea acestui pasaj din Evanghelie - inainte sa ii dati vreo conotatie (ea nu a facut ungerea cu mir din nevoia de frumos, ci din pocainta). Despre ce zice Cuviosul Serafim Rose - cu adevarat asta e boala cea mai raspandita - tot el zicea ma ideparte :"sa nu fim sfinti inainte sa fim oameni".

    RăspundețiȘtergere
  27. Silviu, am ales pasajul asta fiindca mi s-a parut ca ilustreaza f bine cuvintele par. Serafim - Dumnezeu e oarecum un ”risipitor” in sensul ca a facut atatea lucruri frumoase in lume fara vreo ”utilitate” decat aceea de a ne bucura si a ne duce cu gandul spre El.Si poate uneori reactionam ca si ucenicii- ce atata risipa, sa dai bani pe farfurii nu stiu cum, sau sa brodezi o fata de masa- mai bine am da banii saracilor. Ma rog, poate n-am explicat f bine, dar sper ca s-a inteles.

    RăspundețiȘtergere
  28. Irina, dintr-un anumit punct de vedere ai dreptate. Intr-adevar, o profesie solicitanta nu iti mai lasa timp de familie. Dar eu n-am facut nimic fara binecuvantarea duhovnicului, care mi-a spus explicit ca e de la Dumnezeu sa incep doctoratul. Din pacate nu ne permitem sa traim doar din salariului sotului (si asta neavand nici un fel de pretentii inafara de strictul necesar), si, cand a trebuit sa ma angajez, varianta cu doctoratul si cu postul de preparator in universitate mi s-a parut cea mai buna (caci ma gandeam ca voi avea mai mult timp pt copii). Intre timp, lucrurile s-au cam schimbat, caci acum avem 3 si nu 2 copii, un credit la banca,iar munca la scoala s-a dovedit a fi mai solicitanta decat m-am asteptat, dar deocamdata nu avem alta solutie... Si de aceea incerc din rasputeri sa ma tin pe linia de plutire si sa-mi simplific viata cat pot de mult, ca sa reusesc sa le fac pe toate. Pornind de la aceste premise ti-am scris comentariul anterior.
    Ce as putea sa fac in schimb si ce imi place in mod deosebit la tine e faptul ca pui accentul pe rolul femeii de a mentine pacea, buna intelegere, atmosfera calda in familie. Am mari carente la acest aspect, caci, de multe ori, sunt cea care striga la toate lumea, si la sot si la copii, si mesele noastre in familie seamana mai mult cu niste batalii. O sa incerc sa pun in aplicare sfaturile tale referitoare la acest aspect.
    Diana

    RăspundețiȘtergere
  29. Diana, te inteleg, m-am gandit ca ai avut o socoteala cand ai inceput doctoratul.Din pacate viata nu e simpla,si nu exista solutii universal valabile.Esti de inteles ca mai tipi, probabil epuizarea isi spune cuvantul. Poate gasesti pe cineva sa te ajute cu munca in casa, macar in perioada asta, ca sa fii mai odihnita, asta va ajuta la mentinerea calmului.Si eu am zile cand ma simt terminata, si imi vine sa-i iau pe sus pe toti :)).

    RăspundețiȘtergere
  30. Irina, ma bucur ca am dat peste postarea ta, mi-a mai venit inima la loc citind cuvintele par. Serafim Rose :) pentru ca de multe ori am avut mustrari de constiinta cand ma ocup de lucrusoare frumoase, dar inutile si efemere.
    Mult spor la toate
    si pace dumnezeiasca in caminul vostru!

    CU prietenie,
    Raluca

    RăspundețiȘtergere
  31. CU OCAZIA PRAZNUIRII SFINTEI IRINA ITI UREZ UN CALDUROS
    "LA MULTI ANI DRAGA IRINA!",SANATATE,PACE,BUCURII!

    CU DRAG,
    MIHAELA V.

    RăspundețiȘtergere
  32. CU OCAZIA PRAZNUIRII SFINTEI IRINA ITI UREZ UN CALDUROS
    "LA MULTI ANI DRAGA IRINA!",SANATATE,PACE,BUCURII!

    CU DRAG,
    MIHAELA V.

    RăspundețiȘtergere
  33. Şi pentru mine nevoia de frumos e foarte reală... http://brindusa-art.ro/wordpress/o-nevoie-a-fiecarei-zile/

    RăspundețiȘtergere

♥ ♥ ♥ Lasa un gand frumos! ♥ ♥ ♥
Comentariile anonime sau facute in scop publicitar vor fi sterse.

♥ Translate