10 lucruri de facut cu copiii (2)

prima parte aici


Mai jos este lista celor 10 lucruri de facut :


1.Scris si citit
2.Povestirea orala
3.Memorizare
4. Auditii& ascultarea cu atentie a unui text

5. Rugaciune in familie
6.Arte &lucru manual
7. Excursii & biblioteca
8. Munca & slujirea altora
9. Disciplina
10. Jocuri & explorare

3. Memorizarea

Memorizarea trebuie sa inceapa de la varste fragede - de la doi sau trei ani- si sa continue de-a lungul vietii( este foarte utila si pentru adulti ). Este necesar ca zilnic sa se petreaca timp recitand pasajele memorate.

Incurajati copilul sa memoreze lucruri ca pasaje din Scriptura si din catehism, poezii, pasaje din literatura. Memorizarea unor texte literare va pregti copilul pentru studiul formal al gramaticii la varsta de 10 ani. El va incepe sa "simta" modul in care se formeaza frazele, si isi va imbogati vocabularul. Deasemenea memorizarea va pregati copilul pentru a face compuneri bune. Ceea ce intra in capul unui copil cand e mic va iesi mai tarziu sub forma de compuneri scrise.

Copilul poate recita ceea ce a memorat in fata familiei sau al unui grup mai mare. Aceasta il poate pregati pentru competitii in interpretare orala sau, mai tarziu, pentru discursuri si dezbateri. Impreuna, memorizarea si povestirea orala antreneaza, ascut si intaresc capacitata intelectuala, ceea ce il va pregati pe copil pentru studii riguroase mai tarziu. Aceste lucruri sunt bine de facut in primii ani de viata. Prin contrast televiziunea, mijloacele video si chiar o mare parte din software-ul educational actual duc intr-o directie opusa.

Petreceti timp -5 sau 10 minute pentru fiecare copil, o data sau de doua ori pe zi, pentru a asculta ceea ce a memorat acesta. Exercitiile zilnice de memorizare, ca si exercitiile fizice, ajuta la intarirea mintii.

Copilul nu trebuie sa recite zilnic tot ce a memorat pana atunci. Dupa ce cunoaste bine un text, dati-i altceva nou de invatat, si revedeti pasajele vechi o data pe saptamana. Dupa ce copilul a memorat o cantitate rezonabila de texte, acestea vor fi trecute in revista o data pe luna sau mai mult.De-a lungul anilor multe lucruri pot fi uitate, dar va ramane intotdeauna impresia produsa de ele, iar unele se vor intipari pentru totdeauna.



Nota:

- personal nu am o memorie foarte buna, imi ia destul de mult timp sa invat ceva pe de rost, de aceea as dori sa ii ajut de copiii mei sa-si dezvolte inca de mici aceasta capacitate. Deocamdata nu am lucrat foarte mult cu Ilinca in acest domeniu, de aceea intentionez ca pentru inceput sa o ajut sa invete in fiecare saptamana cate o poezioara, si cate un verset din Biblie.

Irina

Mini-vacanta noastra

Cum va spuneam, aseara ne-am intors de la Bran. Toata "aventura" a inceput joi (1 mai). Nu ne planificasem nici o plecare, ba chiar stabilisem ca sambata sa ii serbam Ilincai ziua, fiindca anul asta ziua a picat in Sambata Mare si nu puteam sa intindem mese si petreceri atunci.

Asa ca pe 1 mai eram la un gratarel cu niste prieteni, ca tot romanul de ziua muncii . Prietenii nostri inchiriasera o cabana la munte pentru un grup mai mare si tocmai primisera un telefon ca cineva nu mai putea veni, deci ramasese o camera libera ce trebuia ocupata. Si ne-am gandit sa mergem noi, ca tot nu am mai fost de mult pe undeva.


Zis si facut. Vineri dimineata la 7 (si ceva) eram "pe cai" gata de plecare. Drumul a fost foarte frumos, desi cam aglomerat in zona Sinaia. Am oprit la un moment dat sa ne mai dezmortim, si Ilinca a cules flori (click pe imagini daca doriti sa le vedeti mai mari).


In jurul pranzului am ajuns la cabana. Am lasat masina undeva mai jos, fiindca drumul nu permite accesul decat cu masini de teren, si am urcat prin padure (nu foarte mult). Cabana este asezata intr-un loc absolut superb- munti, padure, liniste- n-as mai fi plecat de acolo.

Am stat intr-o camaruta la mansarda (imi plac grozav mansardele) - in fata ferestrei aveam un pom inflorit, in zare se vedeau muntii, si casute cu acoperisuri rosii printre palcuri de brazi.

Proprietarii, niste oameni deosebiti, au un baietel de varsta Ilincai- deci din punctul asta de vedere am fost fericita, n-am mai avut grija ei, s-au jucat intr-una .


Din cauza aerului tare Teodora a dormit pe rupte, asa ca in sfarsit(dupa cat timp ?) am putut sta in liniste, savurand o cana de supa fierbinte, alaturi de o carte, langa o fereastra pe care vedeam altceva decat blocuri cenusii. Era ca-n rai .

Din pacate nu ne-am putut plimba prin padure, fiindca a plouat destul de mult si era umezeala, si noroi, dar totusi am urcat un pic .









In curtea cabanei era si casuta proprietarilor, care mi-a placut teribil de mult, m-a cucerit prin simplitate si bun gust, mai ales ca am vazut prin zona niste orori arhitectonice care stricau bunatate de peisaj
Duminica dimineata vremea era insorita. Ne-am trezit destul de devreme. Am deschis fereastra- afara se auzea ciripitul pasarelelor, susurul paraului, iar undeva departe bateau clopotele de inceput de slujba. Ma simteam ca Heidi, fetita muntilor

Insa pe la 12 a trebuit sa plecam, spre marele meu regret.

Prima oprire a fost la Bran, unde am aruncat un ochi prin targ. Pe langa kitchurile de rigoare am vazut niste ii superbe, si niste fete de masa brodate, extraordinar de frumoase. Din pacate nu mi-a trecut prin cap sa fac poze.

Urmatoarea oprire a fost la Rasnov. Cand am fost acolo in ianuarie nu am avut timp sa vizitam cetatea, asa ca am recuperat de data asta. Dupa un urcus destul de abrupt prin padure am ajuns la poarta cetatii medievale. E ca un orasel miniatural in varf de deal, inconjurat de ziduri solide.



In mare parte este reconstruit, si pe stradutele intortocheate am vazut magazine cu suveniruri, un muzeu, si un atelier de pictura.



Pe o cladire, presupun ca era o fosta capela, troneaza un crucifix imens din lemn. Impresionant Hristosul rastingnit dominand ruinele cetatii.



Orasul si muntii se vad superb de sus - cred ca era foarte placut sa locuiesti acolo.


Desi am fi vrut sa mai stam a inceput sa ploua, asa ca am coborat sa mancam si apoi am pornit spre Bucuresti, pe drumul care trece prin Targoviste. Din fericire am plecat pe lumina, iar ploaia se oprise, asa ca am putut admira din nou niste peisaje nemaipomenite.

Cam asta a fost mini vacanta noastra. Imi pare rau ca talentul meu de povestitor nu e prea grozav, asa ca nu am putut sa redau mare lucru din aceasta calatorie, dar sper ca fotografiile sa vorbeasca mai bine decat mine.

Acum va las, ca am o gramada de treaba, deja rutina mea zilnica e data peste cap. In casa e dezastru (bagajele trebuie desfacute, rufele uscate trebuie stranse, trebuie sa "primenesc" un pic casa conform planificarii, etc., etc.).

Va doresc o zi buna!



Irina

Seara buna! :)

Seara buna tuturor! ( sau noapte buna, ori somn usor, vad ca deja e miezul noptii ).Nu de mult am ajuns si noi acasa din mini-vacanta noastra la Bran, au fost trei zile absolut superbe si imi pare asa de rau ca a trebuit sa ne intoarcem , dar asta e, sper sa mai mergem acolo cat de curand.
O sa va povestesc maine pe larg ce si cum, si bineinteles ca o sa pun si poze - va fi dificil sa aleg, am facut destul de multe si toate sunt frumoase.
Va multumesc ca ati deschis blogul meu zilele astea, si ca v-ati gandit la noi. Va las, vreau sa mai citesc un pic si pe urma merg la naaaniiii...

p.s. vizitati neaparat blogul Cristinei, sper sa va placa- mie mi-a placut foarte mult!

Irina

Pacatul judecarii preotilor

Astazi, intr-o discutie, cineva mi-a dat un link spre o postare de pe un blog, in care se povestea o intamplare din Sfanta Noapte de Inviere, preotul slujitor fiind judecat pentru o greseala oarecare. Nu dau linkul, ca sa nu mai smintesc si pe altii. Gandindu-ma la postarea respectiva si la comentariile de acolo, am gasit, absolut intamplator( sau mai bine zis din randuiala lui Dumnezeu) urmatorul cuvant al Maicii Siluana:

“Dar, oare, de ce este atât de mare păcatul judecării aproapelui, şi mai ales a preotului? Este păcat mare pentru că, în ultimă instanţă, asta înseamnă a-L judeca şi acuza chiar pe Dumnezeu: "cum de nu vede?", "de ce nu face nimic", "de ce nu a dat instrucţiuni mai precise?" Şi, chiar aşa! De ce îngăduie Dumnezeu toate acestea şi nu face nimic? Ei, aici e taina: îngăduie pentru că suntem liberi şi responsabili şi nu dă "instrucţiuni" precise pentru că orice învăţătură, poruncă şi rânduială a Sfintei Biserici sunt, de fapt, loc de întâlnire cu Dumnezeu, loc de împreună lucrare cu harul Lui şi nu reguli de comportare corectă! Aşadar, orice rânduială a Bisericii este, de fapt, lucrarea lui Dumnezeu care se cere activată prin primirea şi împreună lucrarea omului cu El. Dacă iei agheasmă, este ca să primeşti în tine puterea ei sfinţitoare şi să lucrezi cu ea toate ale tale, să-ţi sfinţeşti ziua întreagă. Dacă judeci pe cineva, această putere nu mai lucrează până nu te pocăieşti, până nu te întorci la lucrarea poruncii: nu judeca!

Ce să faci când vezi ceva rău, ceva ce te doare? Să te rogi, să binecuvântezi şi să mergi la părintele tău ca să te înveţe cum să nu judeci în acel moment şi să te dezlege, dacă ai făcut-o cumva. “

(sursa imaginii)

Irina

10 lucruri de facut cu copiii (1)

De cand sunt mamica am citit diverse materiale, incercand sa gasesc o metoda cat mai buna de educatie pentru copiii mei. Printre lecturi a fost cea a unui articol foarte util: "10 lucruri de facut cu copiii inaintea varstei de 10 ani". Desigur, nu tot ce am citit acolo se potriveste, dar am retinut cateva idei, pe care as dori sa le aplic.

1. Cititul si scrisul

Inainte de a implini varsta de 10 ani copilul trebuie sa invete sa citeasca. Unii copii invata sa citeasca foarte devreme (in jurul varstei de 4 ani), iar altii mai tarziu, dar majoritatea copiilor invata sa citeasca intre 5 si 8 ani. Odata cu cititul el va invata si scrisul. De obicei la noi aceste lucruri se invata la gradinita sau in clasele primare.
Odata ce copilul a invatat literele este bine sa-i dam de copiat texte din diferite carti. Copierea e o metoda foarte veche, care ajuta la exersarea abilitatilor de scriere si la introducerea in gramatica, si in topica frazei.


2. Povestirea

Povestirea este un foarte bun exercitiu pentru mintea copilului, deoarece ii imbogateste vocabularul si ii dezvolta imaginatia . Parintele ii citeste copilului un text (sau copilul citeste singur), apoi copilul trebuie sa-i spuna parintelui, in cuvintele sale, ceea ce s-a citit. Cel mai bine este ca povestitul sa se incepa inca de la varste mici, de la 4-5 ani, si sa fie practicat zilnic.

Trebuie sa se inceapa cu putin. I se citeste copilului un paragraf dintr-un text sau o povestioara scurta si il rugam sa redea ce am citit cu propriile sale cuvinte. La inceput s-ar putea sa trebuiasca sa ajutam copilul cu intrebari despre ce am citit, dar pe masura ce vom exersa el va fi capabil sa povesteasca pasaje tot mai lungi si mai detaliate.

Povestirea este de mare ajutor, atat pentru parinte cat si pentru copil. In primul rand, cu ajutorul ei parintele poate testa periodic cat de bine a inteles copilul ceea ce a citit sau ceea ce a auzit. Cu cat copilul reda mai multe detalii in povestirea sa, cu atat inseamna ca a inteles mai mult. Daca nu isi reaminteste mare lucru inseamna ca nu l-a citit sau nu l-a ascultat cu atentie.

In al doilea rand povestirea poate fi folosita pentru a dezvolta si a "ascuti" capacitatea mentala.

Copilul nu trebuie lasat sa fie un observator pasiv. Daca ii cititi ceva, puneti-i intrebari despre ceea ce a auzit. Rugati-l sa va povesteasca cu propriile cuvinte ceea ce a auzit. Ajutati-l nu doar sa memoreze, ci sa si gandeasca. Dezvoltat-i mintea nu doar ajutandu-l sa absoarba informatia, ci sa o si prelucreze, sa raspunda. Mintea care prelucreaza informatia trebuie sa o si absoarba in aceeasi masura, dar mintea care doar absoarbe - cum ar fi in fata televizorului sau a computerului, este pasiva in procesul de invatare, invata sa primeasca informatia fara sa o dea, si este sub semnul intrebarii cat acumuleaza. Computerele sau televizorul nu ofera o experienta de invatare , caci aceasta necesita un raspuns real din partea omului. Invatarea la computer este utila si poate fi eficientala varste mai mari, dar pana la 10 ani copilul are nevoie de interactiunea cu un adult.


Nota:

Referitor la aceste idei as recomanda cartile despre televiziune ale lui Virgiliu Gheorghe.

Multi parinti isi lasa copiii in fata televizorului fara sa considere ca acest lucru ar fi rau. Chiar si eu, desi citisem cartile despre care va spuneam mai sus am lasat-o pe Ilinca la desene animate intr-o perioada, pentru a-mi vedea linistita de treburi. Din pacate in scurt timp am vazut rezultatele negative: copilul era agitat, nervos, nu se mai odihnea bine, nu mai avea placere pentru citit sau pentru alte activitati, nu ne mai asculta, visa urat, etc. . Asa ca am eliminat in totalitate vizionarea de desene animate la televizor sau la computer. A urmat o perioada nu foarte lunga, dar destul de grea de "dezintoxicare", in care a trebuit sa ma tin tare si sa nu-i deschid iar televizorul, dar acum sunt multumita de rezultate.
De aceea va incurajez sa nu mai permiteti copiilor sa se uite la televizor, chiar daca e mai comod pentru voi uneori.

Irina


http://www.triviumpursuit.com/articles/ten_to_do_before_ten.php