vineri, mai 09, 2008

Il iubesti pe Dumnezeu?


" Putem pune trei întrebări: „Crezi în Dumnezeu?” Aceasta nu înseamnă prea mult, deoarece

şi „dracii cred şi se înfioară”.




A doua este: „Îl cunoşti pe Dumnezeu?” Noi îi cunoaştem pe cei

cu care avem de-a face.



A treia întrebare: „Este Dumnezeu prietenul tău?”, sau „Îl iubeşti pe

Dumnezeu?”A treia întrebare este cu adevărat importantă. Cum se poate ajunge la aşa ceva? La fel cum

se clădeşte orice prietenie. Acţionând împreună. Profunzimea şi adâncimea prieteniei vor

depinde de varietatea şi mulţimea lucrurilor pe care le facem şi de care ne bucurăm împreună.

Va fi prietenia constantă? Aceasta depinde iarăşi de cât de comune ne sunt



interesele şi dacă

cercul lor se lărgeşte în aşa fel ca să nu ne oprim în dezvoltarea prieteniei noastre. Prietenia

adevărată cere creştere. „Trebuie să progreseze aşa cum şi viaţa însăşi progresează.” Prietenii

trebuie să umble împreună; ei nu pot să stea nemişcaţi pentru că ar însemna moartea prieteniei

şi a vieţii lor.




Prietenia cu Dumnezeu înseamnă prietenia dintre copil şi părintele său. Aşa cum un copil

ideal creşte zilnic având cu tatăl său o relaţie tot mai apropiată, tot aşa trebuie şi noi să avem o

dragoste mai mare pentru Dumnezeu acceptându-I dorinţele, având în minte gândurile Lui şi

împărtăşind activitatea Lui.







Crucea, pe care atârnă cea mai iubitoare persoană pe care lumea a cunoscut-o şi care iubeşte

în mijlocul durerilor, este mijlocul prin care Dumnezeu a creat mai multă dragoste decât prin

orice altceva. Pentru o treime din omenire, crucea aceasta a devenit simbolul dragostei, pentru

că ea atinge profunzimea dragostei umane.”




Frank Laubach

marți, mai 06, 2008

10 lucruri de facut cu copiii (2)






prima parte aici


Mai jos este lista celor 10 lucruri de facut :


1.Scris si citit
2.Povestirea orala
3.Memorizare
4. Auditii& ascultarea cu atentie a unui text

5. Rugaciune in familie
6.Arte &lucru manual
7. Excursii & biblioteca
8. Munca & slujirea altora
9. Disciplina
10. Jocuri & explorare

3. Memorizarea

Memorizarea trebuie sa inceapa de la varste fragede - de la doi sau trei ani- si sa continue de-a lungul vietii( este foarte utila si pentru adulti ). Este necesar ca zilnic sa se petreaca timp recitand pasajele memorate.

Incurajati copilul sa memoreze lucruri ca pasaje din Scriptura si din catehism, poezii, pasaje din literatura. Memorizarea unor texte literare va pregti copilul pentru studiul formal al gramaticii la varsta de 10 ani. El va incepe sa "simta" modul in care se formeaza frazele, si isi va imbogati vocabularul. Deasemenea memorizarea va pregati copilul pentru a face compuneri bune. Ceea ce intra in capul unui copil cand e mic va iesi mai tarziu sub forma de compuneri scrise.

Copilul poate recita ceea ce a memorat in fata familiei sau al unui grup mai mare. Aceasta il poate pregati pentru competitii in interpretare orala sau, mai tarziu, pentru discursuri si dezbateri. Impreuna, memorizarea si povestirea orala antreneaza, ascut si intaresc capacitata intelectuala, ceea ce il va pregati pe copil pentru studii riguroase mai tarziu. Aceste lucruri sunt bine de facut in primii ani de viata. Prin contrast televiziunea, mijloacele video si chiar o mare parte din software-ul educational actual duc intr-o directie opusa.

Petreceti timp -5 sau 10 minute pentru fiecare copil, o data sau de doua ori pe zi, pentru a asculta ceea ce a memorat acesta. Exercitiile zilnice de memorizare, ca si exercitiile fizice, ajuta la intarirea mintii.

Copilul nu trebuie sa recite zilnic tot ce a memorat pana atunci. Dupa ce cunoaste bine un text, dati-i altceva nou de invatat, si revedeti pasajele vechi o data pe saptamana. Dupa ce copilul a memorat o cantitate rezonabila de texte, acestea vor fi trecute in revista o data pe luna sau mai mult.De-a lungul anilor multe lucruri pot fi uitate, dar va ramane intotdeauna impresia produsa de ele, iar unele se vor intipari pentru totdeauna.



Nota:

- personal nu am o memorie foarte buna, imi ia destul de mult timp sa invat ceva pe de rost, de aceea as dori sa ii ajut de copiii mei sa-si dezvolte inca de mici aceasta capacitate. Deocamdata nu am lucrat foarte mult cu Ilinca in acest domeniu, de aceea intentionez ca pentru inceput sa o ajut sa invete in fiecare saptamana cate o poezioara, si cate un verset din Biblie.

Irina

luni, mai 05, 2008

Mini-vacanta noastra


Cum va spuneam, aseara ne-am intors de la Bran. Toata "aventura" a inceput joi (1 mai). Nu ne planificasem nici o plecare, ba chiar stabilisem ca sambata sa ii serbam Ilincai ziua, fiindca anul asta ziua a picat in Sambata Mare si nu puteam sa intindem mese si petreceri atunci.

Asa ca pe 1 mai eram la un gratarel cu niste prieteni, ca tot romanul de ziua muncii . Prietenii nostri inchiriasera o cabana la munte pentru un grup mai mare si tocmai primisera un telefon ca cineva nu mai putea veni, deci ramasese o camera libera ce trebuia ocupata. Si ne-am gandit sa mergem noi, ca tot nu am mai fost de mult pe undeva.


Zis si facut. Vineri dimineata la 7 (si ceva) eram "pe cai" gata de plecare. Drumul a fost foarte frumos, desi cam aglomerat in zona Sinaia. Am oprit la un moment dat sa ne mai dezmortim, si Ilinca a cules flori (click pe imagini daca doriti sa le vedeti mai mari).


In jurul pranzului am ajuns la cabana. Am lasat masina undeva mai jos, fiindca drumul nu permite accesul decat cu masini de teren, si am urcat prin padure (nu foarte mult). Cabana este asezata intr-un loc absolut superb- munti, padure, liniste- n-as mai fi plecat de acolo.


Am stat intr-o camaruta la mansarda (imi plac grozav mansardele) - in fata ferestrei aveam un pom inflorit, in zare se vedeau muntii, si casute cu acoperisuri rosii printre palcuri de brazi.

Proprietarii, niste oameni deosebiti, au un baietel de varsta Ilincai- deci din punctul asta de vedere am fost fericita, n-am mai avut grija ei, s-au jucat intr-una .


Din cauza aerului tare Teodora a dormit pe rupte, asa ca in sfarsit(dupa cat timp ?) am putut sta in liniste, savurand o cana de supa fierbinte, alaturi de o carte, langa o fereastra pe care vedeam altceva decat blocuri cenusii. Era ca-n rai .

Din pacate nu ne-am putut plimba prin padure, fiindca a plouat destul de mult si era umezeala, si noroi, dar totusi am urcat un pic .









In curtea cabanei era si casuta proprietarilor, care mi-a placut teribil de mult, m-a cucerit prin simplitate si bun gust, mai ales ca am vazut prin zona niste orori arhitectonice care stricau bunatate de peisaj
Duminica dimineata vremea era insorita. Ne-am trezit destul de devreme. Am deschis fereastra- afara se auzea ciripitul pasarelelor, susurul paraului, iar undeva departe bateau clopotele de inceput de slujba. Ma simteam ca Heidi, fetita muntilor

Insa pe la 12 a trebuit sa plecam, spre marele meu regret.

Prima oprire a fost la Bran, unde am aruncat un ochi prin targ. Pe langa kitchurile de rigoare am vazut niste ii superbe, si niste fete de masa brodate, extraordinar de frumoase. Din pacate nu mi-a trecut prin cap sa fac poze.

Urmatoarea oprire a fost la Rasnov. Cand am fost acolo in ianuarie nu am avut timp sa vizitam cetatea, asa ca am recuperat de data asta. Dupa un urcus destul de abrupt prin padure am ajuns la poarta cetatii medievale. E ca un orasel miniatural in varf de deal, inconjurat de ziduri solide.



In mare parte este reconstruit, si pe stradutele intortocheate am vazut magazine cu suveniruri, un muzeu, si un atelier de pictura.



Pe o cladire, presupun ca era o fosta capela, troneaza un crucifix imens din lemn. Impresionant Hristosul rastingnit dominand ruinele cetatii.



Orasul si muntii se vad superb de sus - cred ca era foarte placut sa locuiesti acolo.


Desi am fi vrut sa mai stam a inceput sa ploua, asa ca am coborat sa mancam si apoi am pornit spre Bucuresti, pe drumul care trece prin Targoviste. Din fericire am plecat pe lumina, iar ploaia se oprise, asa ca am putut admira din nou niste peisaje nemaipomenite.

Cam asta a fost mini vacanta noastra. Imi pare rau ca talentul meu de povestitor nu e prea grozav, asa ca nu am putut sa redau mare lucru din aceasta calatorie, dar sper ca fotografiile sa vorbeasca mai bine decat mine.

Acum va las, ca am o gramada de treaba, deja rutina mea zilnica e data peste cap. In casa e dezastru (bagajele trebuie desfacute, rufele uscate trebuie stranse, trebuie sa "primenesc" un pic casa conform planificarii, etc., etc.).

Va doresc o zi buna!



Irina
Photobucket

Seara buna! :)



Seara buna tuturor! ( sau noapte buna, ori somn usor, vad ca deja e miezul noptii Photobucket).Nu de mult am ajuns si noi acasa din mini-vacanta noastra la Bran, au fost trei zile absolut superbe si imi pare asa de rau ca a trebuit sa ne intoarcem Photobucket, dar asta e, sper sa mai mergem acolo cat de curand.
O sa va povestesc maine pe larg ce si cum, si bineinteles ca o sa pun si poze - va fi dificil sa aleg, am facut destul de multe si toate sunt frumoase.
Va multumesc ca ati deschis blogul meu zilele astea, si ca v-ati gandit la noi. Va las, vreau sa mai citesc un pic si pe urma merg la naaaniiii...

p.s. vizitati neaparat blogul Cristinei, sper sa va placa- mie mi-a placut foarte mult!

Irina
Photobucket

miercuri, aprilie 30, 2008

Pacatul judecarii preotilor





Astazi, intr-o discutie, cineva mi-a dat un link spre o postare de pe un blog, in care se povestea o intamplare din Sfanta Noapte de Inviere, preotul slujitor fiind judecat pentru o greseala oarecare. Nu dau linkul, ca sa nu mai smintesc si pe altii. Gandindu-ma la postarea respectiva si la comentariile de acolo, am gasit, absolut intamplator( sau mai bine zis din randuiala lui Dumnezeu) urmatorul cuvant al Maicii Siluana:


Dar, oare, de ce este atât de mare păcatul judecării aproapelui, şi mai ales a preotului? Este păcat mare pentru că, în ultimă instanţă, asta înseamnă a-L judeca şi acuza chiar pe Dumnezeu: "cum de nu vede?", "de ce nu face nimic", "de ce nu a dat instrucţiuni mai precise?" Şi, chiar aşa! De ce îngăduie Dumnezeu toate acestea şi nu face nimic? Ei, aici e taina: îngăduie pentru că suntem liberi şi responsabili şi nu dă "instrucţiuni" precise pentru că orice învăţătură, poruncă şi rânduială a Sfintei Biserici sunt, de fapt, loc de întâlnire cu Dumnezeu, loc de împreună lucrare cu harul Lui şi nu reguli de comportare corectă! Aşadar, orice rânduială a Bisericii este, de fapt, lucrarea lui Dumnezeu care se cere activată prin primirea şi împreună lucrarea omului cu El. Dacă iei agheasmă, este ca să primeşti în tine puterea ei sfinţitoare şi să lucrezi cu ea toate ale tale, să-ţi sfinţeşti ziua întreagă. Dacă judeci pe cineva, această putere nu mai lucrează până nu te pocăieşti, până nu te întorci la lucrarea poruncii: nu judeca!

Ce să faci când vezi ceva rău, ceva ce te doare? Să te rogi, să binecuvântezi şi să mergi la părintele tău ca să te înveţe cum să nu judeci în acel moment şi să te dezlege, dacă ai făcut-o cumva.


Irina
Photobucket