Tortul de Rusalii

Anul acesta am vrut să fac ceva deosebit de Rusalii și mi-au plăcut  ideea, găsită aici, de a face un tort cu simbolistică specială.

Tortul meu a fost un diplomat de căpșuni, cu blat de pișcoturi ( crema tortului e cea de la rețeta de aici).

Simboluri :

• lumânarea mare din mijloc Îl reprezintă pe Hristos, Lumina lumii

• cele 12 lumânări mai mici  aprinse îi reprezintă pe cei 12 Apostoli și limbile ca de foc

1.       Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.
2.     Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.
3.     Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei.
 Fapte 2

• cele 7 felii de căpșuni reprezintă cele 7 Sfinte Taine ale Bisericii - Botezul, Mirungerea, Spovedania, Împărtășania, Hirotonia, Cununia, Maslul

•  căpșunele  intregi reprezintă darurile, roadele și harismele Duhului Sfânt

Care sunt harismele, darurile si roadele Duhului? 

Unele dintre daruri sunt cu totul deosebite si neobisnuite, dandu-se in cazuri cu totul rare. De aceea le numim azi cu un cuvant aparte: harisme, desi cu acest cuvant se numesc in limba greaca a Sfintelor Scripturi si darurile mai obisnuite. Astfel de harisme. ea aceea a proorociei, a vindecarilor si altele, erau dese mai ales la inceputul Bisericii, caci prin ele Dumnezeu ajuta la raspandirea crestinismului. Cu deosebire, despre aceste harisme vorbeste Sf. Apostol Pavel in 1 Corinteni, cap. 12.
Dintre darurile mai obisnuite, sunt pomenite mai ales sapte, dupa Isaia 11, 2: duhul intelepciunii, duhul intelegerii, duhul sfatului, duhul puterii, duhul cunostintei, duhul temerii de Dumnezeu si duhul bunei credinte.
Iar ca „roade ale Duhului" pomeneste Sf. Apostol Pavel urmatoarele: „dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea poftelor" (Gal, 5, 22).

 Afara de acestea, mai sunt si alte daruri si roade ale Duhului Sfant? 

Da. Darurile si roadele Sfantului Duh sunt asa de multe, ca nu se pot numara, pentru ca bogatia Duhului e nesfarsita, iar trebuintele oamenilor, insusirile lor naturale si masura in care pot primi pe Duhul Sfant se deosebesc de la ins la ins. De aceea, unul si acelasi Duh Sfant sau har are nesfarsite lucrari. «Eu sunt cuprins de spaima, zice Sf. Grigorie Teologul, cand ma gandesc la bogatia numirilor: Duhul lui Dumnezeu, Duhul lui Hristos. Duhul infierii. El ne reface in Botez si in inviere. El sufla unde vrea, El e izvorul luminii si al vietii. El face din mine o biserica. El ma indumnezeieste, El ma desavarseste. El premerge Botezul si El este cerut dupa Botez. Tot ce face Dumnezeu, El face. El Se impartaseste in limbi de foc si inmulteste darurile. El face predicatori, pastori, dascali»205 (Cuvantul 31, (Teolog. 5), 29, Migne, P.G„ XXXVI, col. 159; vezi si Sf. Grigorie de Nazianz, Cele cinci cuvantari despre Dumnezeu, trad. din greceste de Pr. Gh. Tilea si Nicolae I. Barbu, Bucuresti, 1947, p. 85 si 86).
Iar Sf. Vasile zice: «El e total prezent in fiecare si peste tot. Impartasin-du-Se, El nu sufera impartire. Cand ne impartasim din El, El nu inceteaza a ramane intreg. Ca o raza de soare, care produce bucurie tuturor in asa fel incat fiecare crede ca el singur profita de ea, in vreme ce aceasta raza lumineaza pamantul si marea si strabate cerul, tot asa Duhul Se afla in fiecare din aceia care-L primesc, ca si cand nu S-ar impartasi decat aceluia singur, si cu toate acestea El revarsa peste toti harul intreg, de care se bucura toti si se impartasesc dupa masura si capacitatile lor, caci pentru posibilitatile Duhului nu e masura»206 (Cartea despre Duhul Sfant, IX, 22, Migne, P. G., XXXII, col. 108).
Ca darurile sunt nenumarate, dar toate sunt din acelasi har, o spune insa mai ales Sf. Apostol Pavel. El zice ca: „Darurile sunt de multe feluri", dar toate „dupa harul care ne este dat noua" si insira o seama dintre ele, punand intai darul deosebit (harisma) al proorociei, apoi multe daruri din cele mai obisnuite, numite de el tot harisme: „Dar avem felurite daruri, dupa harul ce ni s-a dat. Daca avem proorocie, sa proorocim dupa masura credintei; daca avem slujba, sa staruim in slujba; daca unul invata, sa se sarguiasca in invatatura; daca indeamna, sa fie la indemnare; daca imparte altora, sa imparta cu fireasca nevinovatie; daca sta in frunte, sa fie cu tragere de inima; daca miluieste, sa miluiasca cu voie buna" (Rom. 12, 6-9).
Iar despre roadele Duhului, tot Sf. Apostol Pavel spune: „Roada Duhului este intru orice bunatate, dreptate si adevar" (Efes. 5, 9).

(din Catehismul Ortodox )

 Deoarece culoarea rusaliilor este verde ar fi fost frumos ca lumânările să fie verzi, sau să presar ornamente verzi peste frișcă. Dar asta e, rămâne pentru anul viitor :). Înainte să stingem lumânările am cântat „La mulți ani!” Bisericii ( căci e ziua ei de naștere :)   ), și apoi am savurat câte o felie răcoroasă de tort. Anul viitor o să mă pregătesc mai din vreme și vom face și alte activități interesante.

Irina

Film fooooaarte drăguț

Dacă vreți să vedeți  un film odihnitor, plăcut și educativ totodată , potrivit pentru o seară în familie, vă recomand „I remember mama”, realizat în 1948. Scenariul este bazat pe cartea „Mama's Bank Account” de Kathry Forbes.

Filmul surprinde viața simplă a  unei familii de imigranți norvegieni cu 4 copii, care locuiește în San Francisco. Figura centrală este mama, o femeie înțeleaptă și chibzuită, din al cărei tact , creativitate și pricepere avem și noi de învățat. Prin intermediul filmului putem arunca o privire în viața de toate zilele a unei familii din anii 1910, și putem observa ( cu uimire probabil :))   ) cum se trăia doar dintr-un venit (al tatălui), mama fiind „managerul„ familiei, ea ocupându-se de bunul mers al gospodăriei, chibzuind banii și administrând casa. Vedem cum sunt crescuți copiii  pentru a deveni adulți responsabili și bine educați. Vedem cum familia se adună seara la povești în jurul unei căni de ceai, sau a unei cărți bune, în timp ce fetele se îndeletnicesc cu lucrul de mână.Și multe altele, dar vă las plăcerea să le descoperiți singuri :).

Filmul se poate viziona  pe youtube, din păcate n-are subtitrare.

Vizionare plăcută și aștept impresii :).

 Vă doresc o seară frumoasă, 
Irina

Sa ne punem nadejdea in Dumnezeu

 Uneori incercarile si greutatile ce ni se intampla ne pun in situatia unui calator ce se gaseste dintr-o data la marginea unei prapastii din fata careia ii este cu neputinta sa se intoarca inapoi. Prapastia e intunericul necunostintei si spaima la gandul de a fi inrobiti mortii. Numai energia unei disperari sfinte ne va putea face sa trecem peste acest abis. Sustinuti de o putere tainica, ne aruncam in necunoscut chemand numele Domnului. Si ce se intampla? In loc de a ne zdrobi capetele de stanci, simtim o mana nevazuta purtandu-ne cu blandete si nu simtim nici un rau. Aruncarea noastra in necunoscut inseamna sa avem incredere in Dumnezeu, parasirea nadejdii in mai marii pamantului si hotararea de a pleca in cautarea unei vieti noi in care locul cel dintai sa ii fie dat lui Hristos.

(Arhimandritul Sofronie, Rugaciunea – experienta Vietii Vesnice, Ed. Deisis, Sibiu)

Atmosfera căminului

„Am convingerea fermă că această teamă modernă a dispariției căminului poate fi anihilată numai dacă cei care doresc ca locuința lor să rămână un cămin iau măsuri practice în această direcție și îl privesc ca atare, și nu ca pe o expoziție de mobilă aflată sub un acoperiș oarecare pentru a fi protejată de ploaie și de furtună.
Bineînțeles, relațiile interumane sunt cele care transformă o casă într-un cămin - fie raporturile între membrii familiei, fie înțelegerea  și căldura cu care sunt întâmpinați oaspeții.Iar relațiile interumane se bazează pe comunicare și depind de ea. Pentru ca această comunicare să existe este însă nevoie de timp. Ea este prilejuită de atmosferă, iar aceasta, la rându-i, de toate lucrurile aranjate cu dragoste și creativitate într-o formă vizibilă.”

( Evadarea din rutină, de E. Schaeffer,

din capitolul „Aranjamente florale” )

Cum a fost la lansarea cărții „Diavolul este politic corect”

Am fost ieri la lansarea cărții părintelui Savatie, mă bucur că am ajuns fiindcă a fost interesant. din păcate singura imagine pe care o am e cam neclară.

Cartea a fost prezentată și de Radu Moraru, care a intervenit subtil :)) în câteva momente cheie, deviind discuția. De exemplu atunci când părintele a vrut să vorbească despre parada gay. Dar nu-i nimic, nu i-a reușit strategia, că cineva a pus întrebarea la final :)). Câteva idei pe care le-am reținut :

• părintele ne-a îndemnat să fim mărturisitori după puteri, să nu ne temem să spunem adevărul în viața de toate zilele sau pe internet
• să fim uniți între noi, să nu le dăm apă la moară celor care răspândesc zvonuri și stârnesc certuri
• să ne folosim de internet cât se mai poate pentru a crea legături între noi
• referitor la parada gay - să trimitem proteste scrise către primărie (din păcate la noi n-a funcționat asta cu protestele scrise, că doar s-a făcut în fiecare an)

Am înțeles că părintele a fost aseară și la emisiunea „Nașul”, dacă știți unde pot găsi o înregistrare a emisiunii vă rog să-mi spuneți și mie.

 

Am cumpărat cartea părintelui, am primit și autograf :)), așa că vă doresc o după-amiază plăcută în continuare, eu mă duc să citesc :).



Vă doresc o zi frumoasă, 
Irina

Cum lucram virtutea?

O, cât de jalnici sunt cei ce capătă mii de răni, însă nu vin aici, unde pot sa invete că și de ar avea răni, este cu putință să se scape de ele și să se facă sănătoși. Când se vor mai îngriji și aceștia de sufletul lor? Căci [numai] cei care de drag vin neîncetat la Biserica și au parte de învățătura cea duhovnicească și arată multă grija [pentru mântuirea lor] pot să-și biruie și să-și înfrâneze poftele cele rele și să priceapă în adâncime cum să lucreze virtutea.”


Sf. Ioan Gură de Aur

Vă doresc o duminică frumoasă, 
Irina

Hristos s-a înălțat!

Hristos s-a înălțat!

Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorându-Te din înălţimile cereşti pentru a noastră mântuire şi hrănindu-ne cu bucurie duhovnicească în sfintele şi prealuminoasele zile ale învierii Tale, şi iarăşi, după săvârşirea slujirii Tale pământeşti, Te-ai înălţat cu slavă de la noi la ceruri şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui! 

În această senină şi atotluminoasă zi a Dumnezeieştii Tale Înălţări la ceruri, pământul prăznuieşte şi saltă, cerul se bucură astăzi de Înălţarea Ziditorului făpturii, oamenii slavoslovesc neîncetat văzând firea noastră cea rătăcită şi căzută, pe umerii Tăi, acum, Mântuitorule, luată şi înălţată la ceruri.

Îngerii se veselesc zicând: Cine este acesta, care a venit cu slavă puternic în lupte şi tare în războaie? Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei?

Învredniceşte-ne şi pe noi, neputincioşii, care gândim încă la cele pământesti şi săvârşim neîncetat cele plăcute trupului, să cugetăm la înfricoşătoarea Ta înălţare la cer, grijile cele trupeşti şi cele lumeşti să le lepădăm şi împreună cu Apostolii Tăi să privim acum la cer şi, cu toată inima şi cu tot cugetul nostru, să ne amintim că acolo sus, în ceruri, este sălaşul nostru, iar aici pe pământ suntem doar străini şi călători, plecaţi din casa Părintească în ţara îndepărtată a păcatului. 

Pentru aceasta Te rugăm cu osârdie Doamne, ca prin preaslăvită înălţarea Ta, să însufleţeşti conştiinţa noastră, să ne scoţi din robia acestui trup şi a acestei lumi păcătoase şi să ne învredniceşti să cugetăm la cele înalte, nu la cele pământeşti; că nu se cuvine să ne fie nouă pe plac, ci Ţie, Domnului şi Dumnezeului nostru, să-Ţi slujim şi să lucrăm, până când dezlegându-ne de legăturile trupului şi trecând vămile văzduhului, să dobândim cereştile Tale locaşuri, unde stând de-a dreapta Slavei Tale, împreună cu Arhanghelii şi Îngerii şi cu toţi Sfinţii, vom proslăvi Preasfânt Numele Tău, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început şi cu Preasfântul şi Bunul şi de Viaţa Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

(din Acatistul Înălțării Domnului)

Vă doresc o zi frumoasă, 
Irina

Să ne îngrijorăm?

Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? 

(Matei 6:26) 

Zilele astea m-au pus păcatele să citesc știrile și prima reacție a fost să mă înfurii pe nenorociții ăștia care ne conduc și care au tupeul să vorbească de solidaritate, pe urmă am început să mă îngrijorez- ce vom face, cum ne vom descurca și așa mai departe. Apoi mi-am dat seama cât de lumește  am reacționat.

 Căutând un cuvânt de încurajare am găsit o predică a  iubitului nostru părinte Teofil Pârâian, Dumnezeu să-l odihnească cu Sfinții Săi!

Credinţa noastră - am spus de multe ori - este o credinţă despovărătoare. Ce înseamnă asta?

Înseamnă că cineva care are credinţă în Domnul Hristos are linişte sufletească, are bucurie, are mângâiere, are din credinţă curaj, are îndrăzneală în faţa necazurilor; cineva care are credinţă în Hristos n-are niciodată pricină să se teamă, ci are întotdeauna pricină să fie încredinţat că Domnul nostru Iisus Hristos îi stă întru ajutor.

Noi nu ştim care e planul Mântuitorului cu fiecare dintre noi, dar ştim că credinţa noastră ne lipeşte de Domnul Hristos şi că nu mai suntem singuri în lumea aceasta. Teama e semn de necredinţă, frica e semn de necredinţă, îngrijorarea e semn de necredinţă, neliniştea sufletească de orice fel ar fi, e semn că nu avem credinţă.

Ştim că o dată, pe când ucenicii călătoreau pe mare împreună cu Domnul Hristos, s-a stârnit o furtună şi ucenicii au intrat şi ei în nelinişte, în groază. Domnul Hristos dormea şi L-au trezit şi I-au zis: „Doamne, mântuieşte-ne, că pierim” (Mc. 8, 25). Atunci Domnul Hristos a zis către ucenici: „De ce vă este frică, puţin-credincioşilor? ” (Mt. 8, 26), iar apoi a certat vântul şi marea şi s-a făcut linişte.

Când Domnul Hristos le-a spus ucenicilor „ Unde vă este credinţa? ” (Lc. 8, 25) a avut în vedere o împrejurare grea, nu o împrejurare uşoară, aşa că Domnul Hristos vrea să avem credinţă şi în împrejurări grele. E uşor să zici că ai credinţă când nu te întâmpină nimic rău, când toate merg uşor, când şi cu credinţă şi fără credinţă tot aşa ar fi, dar să ai credinţă în împrejurări grele, în împrejurări de margine; să ai credinţă în împrejurări în care alţii se tem şi tu să nu te temi, aceasta este un dar de la Dumnezeu.

În ceea ce priveşte credinţa, noi foarte des avem putinţa să ne cercetăm pe noi înşine dacă suntem în credinţă, după cuvântul Sfanţului Apostol Pavel din Epistola a II-a către Corinteni, anume: “Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă ” - se înţelege, dacă sunteţi cu credinţă în Dumnezeu, dacă credeţi în Mântuitorul nostru Iisus Hristos. „Cred Doamne!, ajută necredinţei mele!” (Mc. 9,24) a spus un om chinuit de situaţia grea a fiului său când Domnul Hristos a spus: „ Dacă tu poţi crede, toate-i sunt cu putinţă celui ce crede ” (Mc. 9,23), şi omul acela a zis cu lacrimi „ Cred, Doamne!, ajută necredinţei mele!”

Din “Credinţa lucratoare prin iubire – Predici la duminicile de peste an”, Arhim. Teofil Pârâian

Vă doresc o zi frumoasă, 
Irina

Crestinilor, credeti?

Cinstiţi zilele Mele de odihnă, ca să fie semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

(Iezechiel 20:20 )

Ne întreabă şi pe noi astăzi Hristos: “Creştinilor, credeţi voi cu tărie în Hristos, Mîntuitorul lumii? Păziţi poruncile Lui? Credeţi voi în Sfînta Evanghelie ca să aveţi viaţa veşnică? Credeţi voi că Dumnezeu a creat lumea, că are milă de ea şi El singur o poate salva de la distrugere şi moarte?“ De răspunsul pe care îl vom da, depinde mîntuirea sau osînda fiecăruia dintre noi. Iar dacă credem în Fiul lui Dumnezeu cu tărie, atunci să împlinim poruncile Lui şi să facem ce a făcut orbul din Evanghelie. Că după ce i-a pus tină pe ochi l-a trimis să se spele la izvorul Siloam din apropiere şi îndată s-a vindecat şi a văzut. Tina de pe ochii sufletului este necurăţia păcatelor noastre, de care ne curăţim prin baia lacrimilor şi a spovedaniei. Să ascultăm de Hristos şi să facem ce ne porunceşte El. Să ne spălăm ochii sufleteşti, adică mintea, inima şi voinţa prin rugăciune, pocăinţă şi milostenii, şi atunci ne vom vindeca sufletul ca şi orbul din Sfînta Evanghelie.

(Despre orbirea sufletească - părintele Cleopa)

Vă doresc o duminică frumoasă, 
Irina

Trăiește ca și cum

„Trăiește ca și cum vei da socoteală de starea casei tale și de folosirea timpului tău...pentru că vei da!

Atunci când soții noștri sau oricine altcineva pășește pe ușă și se uită în jur, noi tocmai am arătat ce am făcut ca răspuns la chemarea lui Dumnezeu de-a ne administra casa. Ce vad oamenii când intră în casa ta?Găsesc ei liniște sau haos?Pace sau panică?Palat sau cocină de porci?Dovada pregătirii sau a amânării?

Acum gândește-te o clipă la sentimentul pe care îl ai când intri într-o cameră de hotel. Ce te întâmpină?Ordinea. Liniștea.Curățenia. Încă poți vedea urme de aspirator pe covor.Patul este făcut (amintește-ți că el ocupă 80% din spațiul vizual al camerei). Nu funcționează nici un televizor sau radio. Ordinea domnește pretutindeni. Cineva a dat dovadă de o administrare eficientă și eforturile persoanei respective au făcut din acea cameră un sanctuar. ”

(O femeie după inima lui Dumnezeu - de Elizabeth George )

You Can Homeschool

Un filmuleț foarte interesant, în care apare și autorul cărții pe care am prezentat-o aici.

Prima carte despre homeschooling în limba română

  „ Educația acasă - o alegere corectă” de Christopher J. Klicka - am primit-o mai de mult, dar nu am avut timp să scriu despre ea. Dacă vă interesează acest tip de școlarizare  cartea aceasta este o introducere excelentă. Atașez imagini ale cuprinsului (click pe ele pentru mărire) :

Cartea poate fi comandata de la adresa curcubetg@ gmail.com și a costat 20 ron cu taxe poștale incluse.



Cu drag, 
Irina

Ce-ti lipseste?

„Uscatul și marea, râurile și lacurile, îți aduc ție, omule, daruri ale lui Dumnezeu, iar la sfârșit ți-a fost dat însuși Fiul lui Dumnezeu în Trupul și Sângele Său. Ce-ți mai lipsește? Dar vai, cât ești de nerecunocător!”

(din „Liturghia- cerul pe pământ” , de Sf. Ioan de Kronstadt )

Vă doresc o duminică frumoasă, 
Irina

Frumoasa lună mai

A înflorit, în colţul curţii, liliacul
Şi pajiştea în verde s-a-mbrăcat,
În lan de grâu s-aude pitpalacul
Iar pe câmpie totu-i de-admirat.

 Şi-atâtea flori, aduce primăvara
Cu-a ei prezenţă falnică şi gravă,
Şi de cu zori de zi şi până seara
Se-mprăştie mireasma lor suavă.

Un farmec dulce, liniştit pluteşte
Născând în inimi dorul de-a trăi,
Sub grija scumpă care aminteşte
Că Dumnezeu, El toate, orândui.

(Autor: Flavius Laurian Duverna )


Cu drag, 
Irina

Premii și mulțumiri

În primul rând vreau să vă mulțumesc tuturor pentru urările de ziua Ilincăi, vă doresc și eu numai bine și Dumnezeu să vă binecuvinteze în toate!

Apoi am rămas datoare cu ridicarea premiilor de la Fluturaș, Gabi, Ioana Catrinel  și  Carmenuș (dacă nu ați vizitat încă blogul lui Carmenuș luați-vă un pic de timp ca s-o faceți- o să vedeți lucruri deosebite, lucrate cu foarte mult talent și dăruire)

 

Dragele mele, vă mulțumesc foarte mult că v-ați gândit la mine. Fiindcă toată lumea le-a primit nu am cui să le dau mai departe, dar o să scriu 10 lucruri care îmi plac:

• liliacul înflorit
• parfumul unei case curate
• ceșcuțele cu flori
• mohairul pufos
• zilele ploioase de toamnă
• bomboanele cu scorțișoară
• ceaiul de caramel și vanilie
• bijuteriile cu pietricele sclipitoare
• pădurile de brazi
• liniștea schiturilor de munte

Și e la Adriana,  un premiu original  , ca de obicei :)

„Au inflorit copacii. Sa nu uitati sa-i admirati de cateva ori pana cand trec la stadiul urmator :) Trebuie sa invatam sa ne oprim din cand in cand si sa apreciem lucrurile marunte, bucuriile mici...ele se aduna si ne creeaza noua starea de buna dispozitie de care avem atata nevoie :)”

Mulțumesc, dragă Adriana, și eu ador copacii înfloriți. Aici fructiferii se trec, dar liliacul a înflorit în toată bogăția lui, e superb. A, și câmpurile de rapiță sunt în floare, arată absolut extraordinar, dovada mai jos :)) 

Trimit premiul Marilenei, poate o va binedispune și va prinde un pic de chef de blog :).

Vă doresc o zi frumoasă în continuare!

Cu drag, Irina

Premii și curățenie de primăvară

Am primit multe premii săptămâna trecută și vă mulțumesc tuturor, o să le ridic zilele astea.

Deocamdată nu am timp, dacă tot a dat un pic soarele am început curățenia de primăvară. E incredibil câte lucruri se pot aduna într-o casă, și ce greu e să renunți la ele. Încerc să păstrez doar lucrurile de care am nevoie și care îmi plac, restul le dau. 

 Am terminat dormitorul nostru, acum fac in camera copiilor- sortez haine și  jucării la sânge. Deja am scos 4 saci cu haine mici, sau uzate, urmează jucăriile. Am mai dat odata iama prin jucării și cărți de curând, dar se vede treaba că tot am lăsat prea multe în cameră, că mereu le găsesc împrăștiate. O să revin cu detalii când termin.

Vă doresc o săptămână frumoasă, cu spor și ajutor de la Dumnezeu în toate!

Irina

Ceașca mea cu trandafiri

Sigur, se poate bea cafea sau ceai în orice fel de ceașcă, nu contest, dar parca alta e aroma când ceșcuța are personalitatea ei :)). Alt parfum are o dimineață de primăvară când cafeaua aburește dintr-o ceașcă delicată de porțelan, cu un desen care îți bucură ochii, decat atunci când o bei pe grabă dintr-un pahar de plastic.

Când ne-am întors de la Bran am oprit în Brașov să vizităm Biserica Neagră, și acolo, ascuns pe o străduță, l-am găsit. Un magazin miiic, din a cărui vitrină mi-au făcut cu ochiul niște ceșcuțe miniaturale, pictate manual. N-am rezistat să nu intru, și din mulțimea de frumuseți am ales-o. Ceșcuța mea de porțelan fin, imprimată cu trandafiri roz. Are și o linguriță asortată, cu care amestec caimacul (îmi place cafeaua cu caimac de lapte). Soțul i-a dat, cu generozitate, vreo 6 luni de viață înainte să o spargă careva :)).
Eu sper totuși s-o las la nepoți :)).

Irina

Căsătoria- o cruce ce înflorește cu flori

Când doi oameni se căsătoresc, e ca şi cum ar zice: Împreună vom merge înainte, mână de mână, prin vremuri bune şi rele. Vom avea ceasuri întunecate, ceasuri de tristeţe, împovărătoare, ceasuri plictisitoare. Însă, în adâncul nopţii, vom crede pe mai departe în soare şi-n lumină. O, dragi prieteni, cine poate spune că viaţa sa n’a cunoscut clipe grele? Dar nu e lucru mic să ştii că în clipele-ţi grele, în griji, în ispite, vei ţine mâna celui iubit ţie. Noul Legământ spune că tot omul va suferi, mai ales cei ce se căsătoresc. „Dezlegatu-te-ai de femeie?” – adică, eşti necăsătorit? – întreabă Apostolul Pavel. „Nu căuta femeie. Iar de te-ai şi însurat, nu ai greşit, şi de s’a măritat fecioara, nu a greşit; însă asupreală trupului vor avea unii ca aceştia; iară eu cruţ pre voi” (1 Cor. 7:27-28). Ţineţi minte: din clipa în care te căsătoreşti, zice el, vei avea parte de multe dureri, vei suferi, şi viaţa ta va fi o cruce, însă o cruce ce înfloreşte cu flori. Căsătoria va avea bucuriile sale, surâsurile sale, lucrurile sale minunate. Să vă amintiţi, însă, în zilele cu soare că toate aceste flori preafrumoase ascund o cruce, care poate ieşi în orice clipă la lumină.

Viaţa nu e o petrecere, aşa cum cred unii, care, după căsătorie, se prăvălesc din cer pe pământ. Căsătoria este o mare întinsă, şi nu ştii când te va arunca pe ţărm. Te însori cu persoana aleasă cu frică şi cutremur, şi cu mare grijă, apoi, după un an, doi, cinci, descoperi că te-a tras pe sfoară.

Să credem că nunta ar fi un drum spre fericire este o măsluire a căsătoriei, asemenea unei tăgăduiri a crucii. Bucuria căsătoriei înseamnă pentru bărbat şi femeie împingerea împreună a carului pe drumul urcător al vieţii. „N’ai suferit? Atunci n’ai iubit“, spune un poet. Doar cei ce suferă pot iubi cu adevărat. Şi, de aceea, tristeţea este o însuşire necesară a căsătoriei. „Căsnicia“, zice un filosof din vechime, „e o lume înfrumuseţată de nădejde şi întărită de năpastă“. Aşa cum oţelul se căleşte în furnal, aşa şi omul se întăreşte în căsătorie, în focul greutăţilor. Când vă priviţi căsătoria de la depărtare, toate par minunate. Însă când vă apropiaţi, veţi vedea ce multe clipe grele are.

Dumnezeu zice că „nu este bine să fie omul singur” (Fac. 2:18), aşa că i-a pus alături un tovarăş, pe cineva care să-l ajute în viaţă, mai ales în luptele sale de credinţă, fiindcă pentru a-ţi păstra credinţa trebuie să pătimeşti şi să rabzi multă durere. Dumnezeu ne trimite tuturor harul Său. El ni-l trimite, însă, atunci când vede că sântem gata să suferim. Unii, de îndată ce văd o piedică, o iau la fugă. Uită de Dumnezeu şi de Biserică. Însă credinţa, Dumnezeu şi Biserica nu sânt o cămaşă pe care s’o dai jos de îndată ce ai început să asuzi.

Căsătoria este, aşadar, o călătorie printre necazuri şi bucurii. Când necazurile par copleşitoare, ar trebui să-ţi aminteşti că Dumnezeu este cu tine. El îţi va ridica crucea. El a fost Cel ce ţi-a pus pe frunte cununa căsătoriei. Dar când Îl rugăm ceva pe Dumnezeu, El nu ne dă de îndată soluţia. Ne îndrumă înainte foarte încet. Uneori, îi ia ani ca s’o facă. Trebuie să cercăm durere, altfel viaţa nu va avea înţeles. Veseleşte-te, însă, căci Hristos pătimeşte cu tine, şi Sfântul Duh „se roagă pentru noi cu suspinuri negrăite“ (cf. Rom. 8:26).

Din: Biserica în rugăciune – Tainica liturghie a inimii, de Arhimandritul Emilian Simonopetritul, Sfânta Mănăstire a Buneivestiri – Ormilia, Grecia, 2005, pp. 111-125).

Traducere: Radu Hagiu

sursa: Razboi întru cuvânt

La „Ferma animalelor”

Am auzit anul trecut de „Ferma animalelor” , dar abia ieri după-amiază am reușit să o vizităm împreună cu copiii.

„Ferma animalelor” e un fel de parc sub formă de fermă, amenajat special pentru copiii între 2 și 8 ani, dar foarte instructiv și pentru cei cu vârste mai mari. Proprietarii au avut o idee excelentă organizând așa ceva, și sunt sigură că vor avea mare succes. Mie mi-a plăcut foarte mult, nu mă mai dădeam dusă :)).

Ferma se găsește în Pantelimon și e înconjurată de un imens câmp verde - sursa de hrană pentru animale.
Intrarea costă 5 ron pentru copiii peste 2 ani, și pentru adulți.

Au foarte multe animale : oi, capre, ponei, iepurași, un vițel, porci, dar și păsări - găini, porumbei, rațe, păuni, bibilici. Toți poneii au pui, sunt foarte drăgălași. Ne-am plimbat pe lângă toate țarcurile, am hrănit animalele cu iarbă sau cu fân și le-am mângâiat pe cele care nu mușcă :)). Cel mai mult mi-au plăcut găinile de rasă, unele arătau de-a dreptul impunător. Aș vrea să am în curte un cocoș din ăsta pintenat și frumos colorat, să cânte cucurigu pe gard la 5 dimineața :)).

Apoi Ilinca a călărit un ponei, cred că asta a fost partea care i-a plăcut cel mai mult și mai mult :), iar în timpul ăsta Teodora hrănea oile. Era foarte amuzantă, stătea la gard cu iarba în mână și striga „oaieee” :)).

După ce ne-am plimbat printre țarcuri până am obosit copiii s-au jucat la nisip și noi am lenevit pe o bancă, admirând floricelele și sălciile înverzite de pe marginea lacului.

A fost timp petrecut foarte frumos și util, sper să repetăm experiența cât de curând.

Irina

Cadoul făcut de mine

Cadoul pentru jocul de primăvară a ajuns la Anita. Lucrușoarele făcute de mine sunt:

un tocător decorativ pentru bucătărie

o cutiuță pentru bijuterii

Pe lângă ele am mai pus o față de masă brodată, un suport pentru lumânare cu motive primăvăratice și bănuți de ciocolată .
Dragă Anita, mă bucur că ți-a plăcut darul meu, și îți doresc o primăvară fericită!

Irina

Papanași fierți, cu pesmet

Ne-am întors, vacanța s-a terminat, ne-am reîncărcat bateriile, așa că azi am intrat plină de avânt gospodinesc în bucătărie. Mi s-a defectat cuptorul de la aragaz, așa că mi-a rămas brânza pentru pască nefolosită. Ce să fac, ce să fac... gata, știu, papanași.Eu nu sunt deloc o fană a papanașilor, mai ales ca nu mi-au reușit niciodată :)), dar am mâncat la munte niște papanași absolut demențiali, cu dulceață și cu smântână, așa că nu se poate, trebuia să mai încerc odată.

Papanașii cu pricina erau prăjiți, dar n-am avut chef să afum toată casa, așa că i-am făcut fierți. Ca să nu zic că fiert e mai sănătos decât prăjit :)).

Ingredientele pentru papanași :

• 800 g brânză dulce de vaci (din aceea untoasă, nu plină de zer)
• 250 g gris
• 150 g făină
• 4 ouă
• 100 g zahăr
• 2 fiole vanilie

Ingredientele pentru „tăvălit” :

• 200 g pesmet
• 100 g unt

Din brânză și din restul ingredientelor se frământă un aluat din care se formează biluțe (cu mâna un pic umezită). Se pune la fiert o oală mare cu apă (diametrul oalei să fie mai mare). Între timp topim untul într-o tigaie, adăugăm pesmetul și lăsăm să se rumenească, apoi dăm deoparte.
Când apa clocotește dăm focul la mic și punem papanașii astfel încât fundul oalei să fie acoperit. Lăsăm să fiarbă la foc mic, până când papanașii se ridică la suprafață, atunci înseamnă că sunt fierți. Îi scoatem cu o sită și îi punem în tigaia cu pesmet. Scuturăm ușor tigaia, astfel încât papanașii să se acopere cu o crustă crocantă.
Îi servim cu dulceață, cu smântână, sau cu sos de vanilie. Eu am avut dulceață de cireșe amare.
Se pot face și fără crusta de pesmet, se toarnă deasupra un topit sau smântână, și se presară zahăr.


Irina

Hristos a înviat!

"Toti sã vã ospãtati din ospãtul credintei, toti sã luati bogãtia bunãtãtii. Nimeni sã nu plângã pentru sãrãcie, cã s-a arãtat împãrãtia cea de obste, nimeni sã nu se tânguiascã pentru pãcate cã iertare din mormânt a rãsãrit. Nimeni sã nu se teamã de moarte cã ne-a izbãvit pe noi moartea Mântuitorului. A stins-o pe ea Cel ce a fost tinut de aceea, prãdat-a iadul Cel ce s-a pogorât la iad. Si aceasta mai înainte apucând Isaia a strigat: Iadul, zice, s-a amãrât întâmpinându-Te pe Tine jos, s-a amãrât cã s-a stricat, s-a amãrât cã s-a batjocorit, s-a amãrât cã s-a omorât, s-a amãrât cã s-a legat. A luat trup si de Dumnezeu s-a lovit, a luat pãmânt si s-a întâmpinat cu cerul, a luat ce a vãzut si a cãzut întru ce n-a vãzut. Unde-ti este moarte boldul? Unde-ti este iadule biruinta? Înviat-a Hristos si tu te-ai surpat. Înviat-a Hristos si au cãzut dracii. Înviat-a Hristos si se bucurã îngerii. Înviat-a Hristos si viata vietuieste. Înviat-a Hristos si nici un mort nu este în mormânt. Cã Hristos înviind din morti începãturã celor adormiti S-a fãcut. A aceluia este slava si stãpânirea în vecii vecilor. Amin".

Sfântul Ioan Gurã de Aur




Vă doresc Sărbători binecuvântate alături de cei dragi!



Irina

Decorațiuni și meniu de Paști

Am văzut de dimineață răftulețele Adrianei și m-am binedispus, gata, mi-a trecut lehamitea, mi-a venit chef de gătit și de șmotruit :)).



M-am decis, nu mai fac cartofi prăjiți și omletă pentru masa de Înviere :)). Am tras o fugă până la piață și am făcut cumpărăturile. Meniul de Paști va fi simplu :

• ouă vopsite - le-am cumpărat direct colorate :))
  
• salată boeuf cu muuultă maioneză, și salată de sfeclă roșie cu hrean
• borș de perișoare, cu leuștean și smântână
  
• grătar de pui cu garnitură de cartofi piure și salată
• pască tradițională cu brânză

Am reușit să termin și trei ouă decorate cu decupaj. Nu sunt foarte mulțumită de ele, lucrând am învățat câteva „șmecherii”.

O să încerc din nou după Sărbători.


Trecând prin piață am găsit numărul de primăvară al revistei „Lucru de mână”, în care sunt multe modele și idei drăguțe.

Mi-au plăcut în special rafturile acestea ornate cu dantelă.


Îmi amintesc că bunica mea avea un bufet de bucătărie, și rafturile erau mărginite de danteluță croșetată manual. La mobila mea de bucătărie nu se potrivește, dar poate cândva o să-mi cumpăr ceva de genul ăsta, și o să scot dantela de la naftalină :))



Dar destul cu trăncăneala, nu vă mai țin din treabă :)). Spor la ce aveți de făcut, și o zi frumoasă în continuare.


Irina

Am caștigaaat!

hihi, am câștigat concursul de pe blogul Csillei, pot face o comanda de 30 ron in magazinul ei on-line. M-am tot uitat dimineață ce să aleg, ce să aleg, dar nu mă pot hotărî, toate sunt așa frumoase!Cred că întâi o să mă gândesc ce vreau să lucrez, și după aceea o să aleg materialul. În orice caz, va fi ceva înflorat :).

Irina