Sunt icoanele idoli?

Am intalnit multi crestini, care spun ca sunt ortodocsi, dar care nu cinstesc sfintele icoane.Necercetand cu atentie invatatura Sfintei noastre Biserici, ei pleaca mai degraba urechea la invataturi gresite si straine de ortodoxie, considerand ca icoanele sunt idoli, si nu se cuvine sa le cinstim.

Dar nimic nou sub soare, ca sa zic asa :)). Cunoastem din istorie controversa iconoduli - iconoclasti, iar biruinta dreptei credinte, de cinstire a sfintelor icoane, se praznuieste in prima duminica din postul mare - Duminica Ortodoxiei.

Dar pana la decizia celui de-al 7 lea Sinod Ecumenic din 787, care a hotarat ca

Icoanele să fie cinstite "nu [cu] cinstirea adevărată, care după credinţă se cuvine numai dumnezeirii [Sfintei Treimi], ci [tot aşa] cum se face cu semnul Sfintei şi de viaţă făcătoarei Cruci, cu Sfintele Evanghelii, şi cu toate lucrurile sfinte" [4]

multi crestini au suferit prigoana pentru credinta, cum ni se relateaza si in sinaxarul zilei de azi :

Luand sceptrul stapanirii grecesti, imparatul Leon, cel cu nume de fiara, care se mai numea si Conon si era de neam isaurian, a ridicat prigonire impotriva Bisericii lui Dumnezeu, scornind o noua erezie. Ca socotea, adica, Sfintele icoane, drept idoli, iar pe cei ce se inchinau lor cu credinta, ii numea inchinatori la idoli. Deci, a poruncit ca pretutindeni sa se lepede Sfintele icoane din Bisericile lui Dumnezeu, din toate casele si locuintele omenesti, sa le sfarme si sa le dea foc, sau sa le arunce in apa. Iar pe cei care nu se invoiau cu paganatatea lui, pe unii ii trimetea in surghiun indepartat, iar, pe altii, ii chinuia si ii ucidea in multe feluri. Astfel, la inceput, preasfintitul Ghermano, patriarhul Constantinopolului, care i se impotrivea, a fost izgonit de pe scaun, cu necinste si cu batai, iar, in locul lui, a ridicat pe un oarecare Anastasie, eretic, de un gand cu imparatul.

Intru acea vreme, multi dreptcredinciosi, stand impotriva ereziei, se faceau mucenici, precum au fost si acesti Sfinti, pe care ii pomenim astazi. In Constantinopol, era o poarta ce se numea "Poarta de arama", zidita in zilele marelui Constantin. Deasupra acelei porti, era chipul Mantuitorului, de arama, stand de multi ani acolo. Pe acest chip, imparatul si patriarhul poruncisera sa-l dea jos. Deci, raucredinciosii au pus o scara, pe care s-a suit un ostas, ca sa implineasca porunca. Si s-a adunat multime mare de credinciosi care apucand scara, au aruncat-o jos. Afland de impotrivirea credinciosilor, imparatul a scos ostirea pe ulitele cetatii si a omorat multi dreptcredinciosi, barbati si femei, tineri si batrani, al caror nume numai Dumnezeu il stie. Pe cei care erau socotiti capetenii ai razvratirii, i-au prins vii. Acestia au fost: Iulian, Marcian, Ioan, Alexie, Dimitrie, Foca, Petru si Leon. Luandu-i, slujitorii imparatului i-au batut fara crutare si i-au aruncat in temnita, de unde ii scoteau in fiecare zi si le dadeau cate cinci sute de lovituri, vreme de optzeci de zile. Indurand ei cu vitejie toate aceste chinuri si vazand imparatul ca multi crestini sporesc in credinta lor, a dat porunca de i-a scos in ulitele cetatii si i-a ucis.

Odata cu ei a fost taiata si una din femeile cele slavite, anume Maria Patricia, pentru dreptcredincioasa cinstire a icoanelor, iar trupul ei a fost aruncat in adancul marii. Tot atunci a fost prinsa si Cuvioasa Teodosia, monahia, ca una ce se afla in aceeasi pricina, si a luat cununa muceniceasca si se cinsteste pomenirea ei la 29 de zile, ale lunii lui mai. Si toti, cei ce au patimit pentru cinstita icoana a Mantuitorului, stau impreuna, inaintea Stapanului Hristos Dumnezeu, Caruia se cuvine slava in veci! Amin.

Vedem ca in trecut crestinii si-au dat si viata pentru Adevar. Noua nu ni se cere sa ne jertfim viata, ci doar un pic din timpul nostru, pentru a ne insusi, si apoi a trai si marturisi credinta noastra.

Pentru cei interesati am gasit cateva linkuri, care sper sa le fie de folos :

• Despre cultul Sfintelor icoane - par. Cleopa
• Ava Ghelasie, Despre Logica Trinitară şi Logica Dualistă, Icoană-Chip şi Idol-Mască
• De ce cinstim icoanele

Irina

Sa nadajduim in Hristos

Cinstiţi zilele Mele de odihnă, ca să fie semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

(Iezechiel 20:20 )

Diavolul nu merge contra. Daca exista o pornire, impinge si el ca sa-l chinuiasca si sa-l insele pe om. Pe cel sensibil, de pilda, il face suprasensibil. Cand ai dispozitie sa faci metanii, te impinge si diavolul sa faci peste puterea ta – si daca puterile tale sunt limitate, iti creeaza o stare nervoasa, pentru ca nu-ti poti face ale tale, si in continuare iti creeaza neliniste cu o deznadejde usoara la inceput, dupa care urmeaza… Cand simtim neliniste nevoindu-ne, sa stim ca nu ne miscam in spatiul lui Dumnezeu.

Dumnezeu nu e tiran ca sa ne sufoce. Fiecare sa se nevoiasca cu marime de suflet, potrivit cu puterile lui, si sa cultive filotimia, ca sa-i sporeasca dragostea de Dumnezeu. Atunci va fi manat de filotimie si nevointa lui (adica multele metanii, multele postiri, etc.) nu vor fi nimic altceva, fara numai exploziile dragostei sale – si va inainta cu noblete duhovniceasca. Adica nu trebuie sa se nevoiasca cineva cu acrivie bolnavicioasa si sa se sufoce de neliniste luptandu-se cu gandurile, ci sa-si simplifice nevointa sa si sa nadajduiasca in Hristos, iar nu in el insusi. Hristos este dragoste, bunatate si mangaiere, si niciodata nu sufoca, ci are din belsug oxigen duhovnicesc, mangaiere duhovniceasca.

Una este lucrarea duhovniceasca subtire si altceva este acrivia bolnavicioasa, care inabusa cu nelinistea launtrica din pricina silirii exterioare fara discernamant, care sparge si capul cu durerile de cap“.

cuviosul Paisie Aghioritul

Poate fi furata o reteta culinara ?

Mi-am pus trecator intrebarea aceasta mai de mult, cand cineva mi-a povestit ca dupa ce a pus pe blog o reteta de cozonac,folosind imagini si text personal, a primit un mail fiindca  reteta cu pricina (extrem de comuna, de altfel - in cate feluri poti face un cozonac? ) aparuse pe nu stiu ce forum, si respectivii cereau indicarea sursei. Mi s-a parut ridicol la vremea aceea, cum mi se pare de altfel si acum - cum poate cineva sa pretinda ca detine copyrightul pe cozonaci, cand reteta asta se gaseste in caietelul a milioane de gospodine.

Intrebarea a revenit din nou cand am citit  postarea Ligiei in care o acuza pe Ina de plagiat.Trebuie sa spun ca urmaresc blogul Inei de la inceput,printre alte bloguri culinare.Intotdeauna am admirat fotografiile foarte frumoase pe care le face la ceea ce gateste, dar niciodata nu mi-am pus problema ca a inventat retetele cu pricina. Evident ca le-a luat din ceea ce s-ar putea generic numi `bucataria raw`, si le-a prelucrat in stilul propriu, cum e si normal. Deci mi s-a parut nedrept sa fie acuzata de plagiat si somata sa precizeze `sursa` retetei. Am comentat acest lucru si pe blogul Ligiei, nu are rost sa mai detaliez.
Pentru cultura mea generala mi-am pus concret intrebarea `poate fi o reteta culinara furata`?Ca sa caut raspunsul am citit Legea drepturilor de autor nr. 8 din 14 martie 1996,unde nu se precizeaza absolut nimic despre retete culinare. Sa zicem ca o postare pe un blog poate fi incadrata la `opere scrise`, dar o postare culinara are specificul ei,nu e un text obisnuit, ci cuprinde ingrediente si tehnici anume, care in general pot fi atribuite tezaurului cultural comun, si sufera interventii personale la fiecare pregatire. Fiindca legea din Romania e asa lacunara in aceasta problema am vrut sa vad ce spune legea din SUA.

Si am aflat, scrie aici  : ingredientele dintr-o reteta culinara nu sunt supuse protectiei copyright, dar cand reteta este insotita de o expresie literara substantiala, sub forma unor explicatii sau indrumari, sau cand e vorba de combinarea unor retete, cum sunt  cartile de bucate, ar putea exista bazele protectiei copyright. Dar copyrightul protejeaza numai modalitatea particulara, literara de expresie, si nu se extinde asupra numelor,titlurilor,frazelor scurte, ideilor, sistemelor sau metodelor.

Deci, daca ma duc eu pe situl Inei, Ligiei, Laurei, sau al altei culinarese, dau copy la o postare, eventual cu fotografii cu tot, si o pun pe blogul meu, pretinzand ca eu am scris textul si am realizat fotografiile , da, pot fi acuzata de plagiat. Dar daca merg pe blogurile cu pricina, iau dintr-o reteta lista de ingrediente si metoda, apoi le prelucrez si  transpun metoda in propriile cuvinte si fotografii, asta e munca mea personala si cine ma acuza de plagiat ori e rau intentionat, ori neinformat.

In concluzie, o reteta culinara NU POATE FI FURATA, ci doar modalitatea ei literara si eventual vizuala  de transpunere in practica.

Acestea fiind zise urez culinareselor bloguiala placuta in continuare, si sa ne incante ca si pana acum cu diverse retete.


Irina

Esarfa pufoasa de mohair

Saptamana trecuta am finalizat esarfa de mohair inceputa in noiembrie, dar abia azi am reusit sa fac cateva fotografii.
Teodora a fost asa draguta sa o tina un pic :)), asa incat sa se vada modelul.

E lucrata cu fir subtire Red Heart Soft Mohair, pe andrele de 5 mm. Are 1, 35 m lungime, si e foarte calduroasa.

  Irina

Schimbarea la Fata a Domnului

Tot omul este dator sa se schimbe la fata. Dar cum se poate schimba la fata ? Daca ieri a fost desfranat si s-a marturisit, sa nu mai fie ! Daca a fost hot, sa lase hotia ! Daca a fost injurator sau betiv, sa lase betia si injuratul sau fumatul, sa lase rautatile, sa le marturiseasca, sa le planga toata viata, sa faca canonul; si asa se schimba omul, nu la fata cea din afara, ci la cea dinlauntru a sufletului. 

 Si atunci, asezarea omului care a fost inainte de pacat, cu aceea care este cand intra in fericire si in treptele duhovnicesti ale desavarsirii, nu mai seamana. 

 Ieri era ca un drac, slujind pacatului, si astazi, daca s-a pocait, si-a indreptat viata si s-a sfintit, se face lumina si are lumina duhovniceasca intr-insul si merge din putere in putere, dintr-o desavarsire in alta, pe cele trei trepte ale urcusului duhovnicesc, care sunt :

- Nepatimirea rationala a sufletului sau faptuirea morala;

- Slobozenia duhovniceasca a sufletului rational care-si retrage mintea sa din simtire si o leaga cu Dumnezeu prin contemplatia naturala si duh, si

- Odihna duhovniceasca a sufletului rational, ( sambetele sambetelor ), care-si retrage mintea sa chiar de la toate contemplatiile naturale in duh, de la cugetarile cele mai inalte din zidiri si o leaga cu totul de Dumnezeu in extazul iubirii. Amin. 

par. Cleopa (sursa)

Troparul Schimbării la Faţă

Schimbatu-Te-ai la fata, in munte, Hristoase Dumnezeule, aratand ucenicilor Tai slava Ta, pe cat li se putea; straluceasca si noua, pacatosilor, lumina ta cea pururea fiitoare, pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Datatorule de lumina, slava Tie!

 

Condacul Schimbării la Faţă

                     
In munte, Te-ai schimbat la fata, Hristoase Dumnezeule, si pe cat au cuprins ucenicii Tai slava Ta, au inteles ca, daca Te vor vedea rastignit, sa cunoasca Patima cea de bunavoie si lumii sa propovaduiasca, ca Tu esti cu adevarat raza Tatalui.

Irina

Scara virtutilor

....de la Sucevita

mi-a placut cum cadea lumina apusului, scotea in evidenta scara, lasand in umbra celelalte elemente.

zugravii Suceviţei au realizat cea mai amplă interpretare a Scării virtuţilor din întrega iconografie românească. Plasată în centrul faţadei de nord şi chiar pe axul intrării principale în incinta mânăstirii, ea atrage imediat privirile celor ajunşi aici. Rostul acestei „strategii" iconografice este evident, el vizând importanţa întâlnirii cu Sfântul Ioan şi cu Scara sa.

Continuând comparaţia cu bisericile pe care deja le-am menţionat, vom constata că numai la Suceviţa, între ultimile trepte ale scării, apare o distanţă nefiresc de mare care o face aproape imposibil de urcat. Şi întrucât acest detaliu are un scop foarte precis, în chiar acest interval (dintre treptele cu pricina) iconarii l-au zugrăvit pe unul dintre asceţi căzut şi atârnat de scară cu capul în jos.

Luând aminte la cele de mai sus este firesc să ne întrebăm: e cu putinţă ca cineva care a parcurs 29 dintre treptele Scării (şi deci tot atâtea virtuţi) să piardă cetăţenia raiului pentru că nu a reuşit să urce doar o singură treaptă? Care e această treaptă decisivă şi ce vor să ne înveţe iconarii?

Din Scara Sfântului Ioan ştim că treapta cea mai de sus (a 30-a) este a dumnezeieştii iubiri. Deci aceasta îi mai lipsea nefericitului ascet. El nu a mai putut „păşi" pe ea pentru a intra în Împărăţia Cerurilor deoarece, zice Sfântul Maxim Mărturisitorul: "Toată asceza care nu are iubire este străină de Dumnezeu!".

Prin urmare, chiar dacă aş urca toate cele 29 de trepte, sau, cu alte cuvinte spus, chiar "de aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m’am aramă răsunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de-aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de-aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte" (1 Co 13, 8).

Aceasta este învăţătura de taină pe care ne-au descoperit-o genialii iconari ai Suceviţei, care, împreună cu Sfântul Ioan Scărarul, ne îndeamnă pe toţi: „Suiţi-vă, fraţilor, suiţi-vă, punând suişuri în inimile voastre şi luând aminte la proorocul care zice: «Veniţi să ne suim în muntele Domnului, în casa Dumnezeului nostru, care ne face picioarele noastre ca ale cerbului şi ne pune întru lucruri înalte ca să biruim întru calea lui» (cf. Isaia 2, 3). Alergaţi, rogu-vă, cu cel ce zice: «Să ne sârguim până ce vom ajunge toţi la împreunarea credinţei şi a cunoştinţei lui Dumnezeu, la starea de bărbat desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos» (Efeseni 4, 13), care a fost botezat în cel de al treizecilea an al vieţii sale văzute şi care a urcat pe cea de-a treizecea treaptă a scării celei duhovniceşti, căci Dumnezeu este iubirea" (Sf. Ioan Scărarul).

sursa

La inceput de post

....flori de la manastirea Agapia...

Pe ceea ce este mai inalta decat cerurile si mai curata decat stralucirile soarelui, care ne-a izbavit pe noi din blestem, pe stapana lumii, cu cantari sa o cinstim.

Pentru pacatele mele cele multe mi se bolnaveste trupul, slabeste si sufletul meu; la tine scap, ceea ce esti plina de daruri; nadejdea celor fara de nadejde, tu imi ajuta.

Stapana si Maica izbavitorului, primeste rugaciunea nevrednicilor robilor tai, ca sa fii folositoare catre Cel ce S-a nascut din tine, o, stapana lumii, fii mijlocitoare.

Cantam acum cu osardie cantare de bucurie, tie celei intru tot laudata, Nascatoare de Dumnezeu. Cu Mergatorul inainte si cu toti Sfintii roaga-L, Nascatoare de Dumnezeu, ca sa ne mantuiasca pe noi.


Toate ostile ingeresti, Mergatorule inainte al Domnului, cei doisprezece apostoli si toti Sfintii, impreuna cu Nascatoarea de Dumnezeu, faceti rugaciuni ca sa ne mantuim.



Muta sa fie gura paganilor, care nu se inchina cinstitei icoanei tale, celei zugravite de sfantul apostol si evanghelist Luca, ceea ce se cheama povatuitoare.



Milostiva fii mie, smeritului, Maica lui Dumnezeu, ca afara de tine alta scapare nu stiu, eu cel ce sunt plin de tot felul de pacate. Miluieste-ma, nadejdea crestinilor.



(Paraclisul Maicii Domnului )

Desertul preferat

Desertul nostru preferat din Bucovina sunt clatitele cu branza si smantana (reteta aici ). Eventual cu ceva dulceata de afine deasupra, yam-yam.

Am descoperit un loc , destul de aproape de oras (20 de minute cu masina), unde fac niste clatite pufoase, umplute cu crema de branza si acoperite din belsug cu smantana dulce

                                                          

                                                                 si nu numai :))

                                                                    este muuult spatiu

                           padure in care sunt amenajate tot felul de coltisoare intime unde sa te odihnesti

                                                   caprioare care vin sa-ti manance din palma

                                                   leagan unde se poate  impleti comod :))

                                                   V-am facut pofta de o calatorie ? :))

Irina

Plimbare

Ieri a fost o zi cu soare, asa ca ne-am hotarat sa profitam de ea si am iesit la plimbare in imprejurimile Sucevei. Prima oprire a fost la Cacica,la 40 km de Suceava, sa vedem catedrala catolica si mina de sare.

Zacamintul de sare de la Cacica a fost descoperit in 1780, iar exploatarea a fost deschisa in 1798, cand au fost adusi aici ingineri si tehnicieni din Imperiul Habsburgic. Majoritatea erau poloni romano-catolici.La inceput, acolo neexistand o asezare, o capela a fost sapata in mina de sare, pentru ca muncitorii sa se roage la inceputul si la sfarsitul lucrului. Intre timp localitatea s-a dezvoltat, astfel ca in 1903 s-a inceput constructia actualei biserici.Ea a fost finalizata si sfintita in 1904.

In spatele bisericii exista o reproducere a grotei de la Lourdes.Tot ansamblul este inchinat Maicii Domnului, si pe 15 august, de Adormirea Maicii Domnului, aici are loc cel mai mare pelerinaj catolic din Moldova.

Biserica e construita  in stil neogotic, si pentru mine e o aparitie oarecum desprinsa de context, ca sa zic asa :)).

Dupa aceea ne-am dus sa vizitam mina.Din pacate inauntru erau 10 grade, ca sa nu mai zic ca trebuiau coborate(si desigur urcate dupa aceea) cam 200 de trepte.Asa ca am renuntat,spre marele regret al Ilincai. Sper sa ne reintoarcem cand o sa mai creasca copiii.

Urmatorul popas a fost la manastirea Humorului. Am admirat iile frumos cusute si mai ales covorasele de lana.Am intrebat daca sunt vopsite natural, si doamna respectiva mi-a spus da, desigur. Si cu ce ati obtinut rosul asta, de exemplu, intreb ( gandindu-ma ca a folosit sfecla, sau ceva de genul asta ). Cum cu ce, cu vopsea Gallus :)).Curat natural. Ca si rosiile de la tarani, de altfel. Bio :)).

Apropo de iile astea minunate, mi-am cumparat si eu una de sarbatoare anul trecut. E brodata cu margele, pe panza tesuta in casa. Am fota si brau tesute de strabunica mea - ma gandesc ca un costm popular autentic e o mostenire frumoasa pentru copii.

Mai departe am trecut pe langa manastire si am urcat pe un drum forestier, pe traseul care duce spre Vama, prin Maghernita. Absolut superb, si peisajul, si casutele. Nici urma de maghernite prin zona :)). 

Mult verde, apa de izvor, oite...sa te tot plimbi :)

  Am ajuns seara acasa, si  speram s-o luam de la capat cat de curand :)).


Irina

Duminica- - ziua Domnului...

Cinstiţi zilele Mele de odihnă, ca să fie semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

(Iezechiel 20:20 )

Deconectarea. Este o metoda simpla si eficace. Cine nu stie cat de placut este sa te plimbi pe o cararuie de padure si sa asculti cantarea pasarilor, sa privesti florile de prin pajisti… Unuia ii aduce bucurie munca pe langa casuta de la tara, altuia intalnirea cu prietenii si seara petrecuta intr-o companie folositoare pentru suflet s.a.m.d. Stiinta de a te odihni cu folos pentru suflet e o intelepciune care merita eforturile cheltuite pentru insusirea ei.

Insingurarea si linistea. Fiecare dintre noi are neaparat nevoie sa se insingureze din cand in cand (macar pentru o jumatate de ora), sa stea in tacere, sa-si puni gandurile in ordine, sa se roage in tihna, sa se deconecteze de grijile zilnice, sa fie singur cu Dumnezeu si cu sine insusi.

Este bine ca intr-un atare context sa te plimbi cu rugaciunea pe buze si cu pacea in inimi, sa faci lucru de mana ori sa citesti.

http://www.cuvantul-ortodox.ro/intristarea-sau-depresia-duhul-ucigasului-de-oameni-dintru-inceput-care-este-gravitatea-pacatului-sinuciderii-raspunsurile-psihiatrului-ortodox-d-avdeev/

Cum vopsim lana in casa

De o saptamana suntem la Suceava. Aer curat si mai ales racoareee. Desi sunt si aici vreo 27- 30 de grade parca aerul e mult mai rece, ba mi se pare chiar nitel tomnatec :)). Toata lumea se plange de caldura, eu tricotez de zor la esarfa mea de mohair :)). Mai am vreo 30 de cm si e gata.

 Si fiindca tot mi-am reluat activitatile cu andrele si lana am scotocit nitel pe net si mi-au ramas ochii la niste lana superba vopsita in degrade.

Din pacate e cam scumpa pentru bugetul meu actual, asa ca nu-mi ramane decat sa ma gandesc cum as putea obtine minunatiile astea in propria gospodarie. Sau macar ceva asemanator.

In magazinul Csillei am gasit niste lana  merino frumoasa, care poate fi vopsita. Si cum nu mi-am cheltuit inca bonuletul cadou o sa profit acum.

Pe youtube am dat de un tutorial care arata cum se poate vopsi lana cu coloranti alimentari.

Daca aveti experienta la vopsitul lanii va rog nu fiti zgarciti cu sfaturile :)).

Irina

Duminică - ziua Domnului...

Cinstiţi zilele Mele de odihnă, ca să fie semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.

(Iezechiel 20:20 )

Duminica cu deosebire este mai potrivită pentru milostenie. Poate tu vei zice: „Cum se poate recomanda pentru binefacere un timp mai mult decât altul?”. Iată cum! În această zi se odihnesc oamenii de toată lucrarea, dar prin odihnă şi duhul se face mai vesel şi mai senin, şi prin aceea mai aplecat spre a da. Şi mai mult încă, pentru acestei zile avem noi înşine a-i mulţumi pentru un bine peste măsură. În această zi s-a biruit moartea, blestemul s-a ridicat, păcatul s-a stârpit, porţile iadului s-au deschis, diavolul s-a încătuşat, războiul cel îndelungat s-a sfârşit, Dumnezeu iarăşi S-a împăcat cu oamenii, neamul nostru s-a reîntors nu numai la bunăstarea de mai înainte, ci încă la una şi mai înaltă, iar soarele întru această zi a văzut minunea cea mai vrednică de mirare şi de uimire, adică omul s-a făcut nemuritor. De toate acesta să ne aducem aminte, şi atunci Duminica va fi un mijlocitor pentru săracii care strigă către noi.
Adu-ţi aminte, omule, cât de multe şi mari daruri ai dobândit tu astăzi şi din câte rele mari te-ai slobozit. Duminica este ziua naşterii întregului neam omenesc, căci noi eram pierduţi şi astăzi iarăşi ne-am aflat, eram morţi şi iarăşi am înviat, eram vrăjmaşi şi ne-am împăcat.
De aceea, să cinstim această zi într-un chip duhovnicesc, nu prin ospeţe şi băuturi, nu prin beţie şi dans, ci prin aceea ca să sprijinim cu dărnicie pe fraţii noştri cei mai săraci. Fiecare, în această zi, precum a poruncit Pavel corintenilor, să depună ceva din averea sa pentru Domnul (I Corinteni 16, 1-2). Şi faceţi-vă vouă aceasta ca lege şi obicei neschimbat, ca în viitor să nu mai aveţi nevoie de îndemnare la aceasta.



Sf. Ioan Gură de Aur -
Cuvânt la Duminica a VIII-a după Pogorârea Sfântului Duh

A apărut revista „Lucru de mână”

Deși timpul meu liber este dedicat acum mai mult decoupage-ului, n-am renunțat să cumpăr revista „Lucru de mână”, pe paginile căreia găsesc multe idei frumoase, dar și noutăți din acest domeniu, destul de prost reprezentat în țara noastră, din păcate.

În orice țară din Europa călătorești poți alege între multe reviste specializate pe cusut în punct de cruciuliță, tricotaje, broderie, croitorie, ca să nu mai spun de alte hobby-uri de care nici nu se pomenește în România. Semn ca oameni de acolo sunt interesați să-și folosească și să-și dezvolte potențialul creativ, chiar și prin lucruri mici. Din păcate la noi  puține femei își dedică timpul liber acestor ocupații , mai ales în generația medie și tânără. Ceea ce mi se pare cât se poate de trist. Sper să se schimbe acest lucru la noi, fiindcă e păcat ca toți vecinii noștri să ne depășească cu mult în acest domeniu (ca să nu mai zic că ne depășesc în multe altele...în fine...).

Revin la numărul de vară al revistei „Lucru de mână”.E de apreciat că ei se străduie să acopere o paletă largă de activități- cusut, broderie, quilt, tricotat, croșetat, așa că oricine poate găsi o idee pe care s-o pună în practică.

Fiindcă a venit vorba de croșetat, vă arăt și două din ghemele mele de bumbăcel, ce vor pleca spre Carmenuș, care le va transforma în două bluzițe drăguțe  pentru mine, desigur    

I-am explicat ce stil prefer și mi-a sugerat două modele care mi-au picat cu tronc din prima    

Nu-i așa că-s drăguțe?

Micuțele doamne

 Așteptam de mult, în limba română, apariția cunoscutei cărți a Louisei May Allcot  „Little Women”. Și recent, având drum prin zona Unirea, am găsit-o.

Am văzut filmul  de vreo trei ori, dar prefer să citesc cartea, dacă se poate. În plus îmi doream foarte mult să le-o citesc fetelor. Autoarea ne introduce în atmosfera calda a unei familii cu patru surori, care trăiește în America secolului XIX. Surorile Jo, Meg, Beth și Amy se straduie să devină doamne adevărate, povestea lor putând fi o reală  inspirație pentru fetițele din ziua de azi, a căror univers duce o lipsă acută de modele reale.

Educația Montessori

Cineva mi-a recomandat să citesc „Descoperirea copilului” de Maria Montessori, și sunt absolut fermecată de această carte. E prima carte de pedagogie pe care o citesc cu plăcere :)). Mi-a răsturnat toate ideile pe care le aveam în prvința educației, și mi-a confirmat intuițiile referitoare la abordarea greșită a copilului în învățământul tradițional „de masă”. 

Cunosc în mare câteva din metodele pedagogiei Montessori, fiindcă urmăresc  bloguri de mămici care folosesc această abordare în homeschooling, dar nu știam care e filozofia din spatele acestui sistem.Din păcate educația montessori  este aproape necunoscută în România, deși rezultatele acestor metode sunt deosebite.O să revin cu impresii, deocamdată am ajuns la pagina 122 :).

Irina


 

Rugăciunea gospodinei

...de la o prietenă dragă :))

O, Doamne al tigăilor și-al oalelor
Tu știi prea bine
Că n-am timp să veghez târziu
Cum sfinților li se cuvine
Ori să visez în zori de zi,
Până la ceruri să răzbesc
Ci fă-mă sfânt când spăl tigăi
și feluri de mâncări gătesc
Deși ca Marta mă trudesc
Ale Mariei am în gând
Atunci când cizme lustruiesc
Îmi pare că Te văd umblând
Îți văd sandalele pe drum,
și spăl pe jos frecând de zor
Primește cugetarea mea
Mai mult nu pot, n-am timp, n-a, spor
Căldură fă-mi cu dorul Tău,
mă lumineze pacea Ta
Îmi iartă grijile și-mi fă
Cârtelile a înceta!
Tu cel ce oamenii hrăneai
În casă sau pe țărm mereu
Primește toată truda mea
O fac numai de dragul Tău!

(autor necunoscut)

Irina

Ce au făcut sfinții în vreme de foamete

Din viața Sfintei Iuliana din Lazarevo

În acele vremuri a venit o mare foamete peste tot pământul Rusiei, încât mulţi dintre oameni ajungeau să mănânce carne stricată sau chiar carne de om şi mulţimi de oameni au pierit de foame. În casa fericitei Iuliana erau o mare lipsă de mâncare şi de cele necesare, căci grâul pe care-l semănase nici măcar nu ieşise din pământ, iar vitele şi caii ei muriseră. S-a rugat de copiii şi slujitorii ei să nu se atingă de nimic din cele ce aparţineau altora sau erau furate. Iar ea, având câteva vite, haine şi vase le-a vândut pe toate ca să cumpere mâncare, i-a hrănit pe slujitori şi a dat şi milostenie din belşug celor care cereau, căci în sărăcia ei ea nu a renunţat la obişnuita milostenie şi nici măcar un singur cerşetor nu pleca de la casa ei cu mâna goală. Când a ajuns la sărăcie lucie, încât nu mai avea nici măcar un bob de grâu în toată casa, ea nu s-a îngrijorat, ci şi-a pus toată nădejdea în Dumnezeu.
În acea vreme s-a mutat într-un alt sat, Vocinevo, din regiunea Nijni-Novgorod, unde cea mai apropiată biserică era la două verste depărtare. Slăbită din cauza vârstei şi a sărăciei, nu mai mergea la biserică, ci se ruga Domnului acasă, dar era foarte îndurerată din această cauză. Dar aducându-şi aminte de Sfântul Corneliu , care nu a fost vătămat fiindcă se ruga acasă, de Iov care stătea pe grămada de gunoi şi L-a văzut pe Dumnezeu, de cei trei tineri din cuptor, de Daniel din groapă, de Iona din chit, de Ieremia care se ruga lui Dumnezeu din groapă, din aceste pilde fericita Iuliana a căpătat mângâiere. Dar, când lipsa din casa ei a devenit mult mai mare, i-a adunat pe toţi slujitorii şi le-a zis: „Vedeţi şi voi că mai e puţin şi foametea ne va doborî; dacă vreunul dintre voi vrea să rabde cu mine, foarte bine, dar dacă cineva nu vrea, poate pleca liber, ca să nu moară de foame pentru mine”. Cei mai ataşaţi au făgăduit să rabde cu ea, dar alţii au plecat. Le-a dat drumul să plece binecuvântându-i şi rugându-se pentru ei, fără să arate nici cea mai mică urmă de mânie. Apoi le-a spus celor rămaşi să adune o plantă numită talpa-gâştii şi coaja unui anume fel de plop; din acestea le-a spus să facă pâini din care ea, copiii şi slujitorii s-au hrănit. Prin rugăciunile ei, pâinea era dulce şi nimeni din casa ei nu s-a îmbolnăvit din cauza foamei.
Cu această pâine ea hrănea săracii şi nu lăsa pe nici un cerşetor să plece din casa ei fără să-l hrănească, căci în acea vreme erau nenumăraţi cerşetori. Vecinii îi întrebau: „De ce vă duceţi la casa Iulianei, căci ea însăşi moare de foame?”, dar cerşetorii le spuneau că au mers prin multe sate unde au primit pâine bună, dar nicăieri n-au mâncat o pâine atât de dulce ca a acestei văduve – căci mulţi nu ştiau cine era ea. Vecinii ei, care oricum aveau destulă pâine, au trimis la casa ei să ceară nişte pâine, pe care după ce au gustat-o au mărturisit şi ei că este foarte dulce. Uimiţi fiind, ziceau între ei: „Slujitorii ei sunt foarte pricepuţi la coacerea pâinii”, căci nu înţeleseseră că pâinea ei era dulce datorită rugăciunii. Ar fi putut să-L roage pe Dumnezeu să nu-i lase casa să sărăcească, dar nu s-a opus voii lui Dumnezeu, ci a îndurat cu răbdare şi mulţumire, căci ştia că prin răbdare aflăm Împărăţia cerurilor. A răbdat astfel în sărăcie vreme de doi ani fără să se mâhnească sau să se tulbure; nici nu s-a văitat, nici a păcătuit cu cuvântul şi nici n-a luat numele Domnului în deşert. Dar nici nu a cedat sărăciei, ci era mai veselă decât în anii din urmă.

„Ronțăiți” între mese?

M-am deprins să fiu îndestulat cu ceea ce am.
Ştiu să fiu şi smerit, ştiu să am şi de prisos; în orice şi în toate m-am învăţat să fiu şi sătul şi flămând, şi în belşug şi în lipsă.
    Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întăreşte. 

 

Filipeni 4 : 11-13

Luați „gustărele” între mese, sau căutați mereu ceva de ronțăit?Iată un obicei cât se poate de daunător pentru trup  și  suflet.  Eu sufăr de „boala ” asta, dar niciodata n-am luat-o în serios, până nu am citit cartea „ Despre educație” de Sf. Vladimir, mitr. Kievului (excelentă carte, nu doar pentru educația copiilor, ci și a noastră ).

Iată ce spune el :

 „ Pentru mâncat trebuie să fie o vreme bine stabilită. Nu le îngădui copiilor să mănânce în afara meselor, fiindcă prin asta se dezvoltă în ei prea mult senzualitatea și patima îmbuibării. Dacă copiii primesc, afară de prânz și  cină un mic dejun frugal și încă  o gustare este cu totul de ajuns.

Dă-ți toată silința să îi ferești de delicatese.Totodată nu le îngădui să fie prea mofturoși la mâncare.Ei trebuie să mănânce orice mâncare sănătoasă și simplă.Belșugul de mâncare cu carne este vătămător pentru copil - cu cât mai mic este copilul, cu atât mai puțină carne trebuie să i se dea.

Mâncărurile prea condimentate, picante, și băuturile tari, cum ar fi cafeaua neagră, ceaiul tare și cu atât mai mult vinul sunt cu totul nepotrivite pentru copii.

Părinții trebuie să aibă grijă să nu vorbească prea mult în fața copiilor de mâncăruri și băuturi rafinate, fiindcă altminteri copiii vor ajunge foarte ușor la ideea că mâncarea și băutura sunt principalul, dezvoltând în ei patima desfătării pântecelui.

Învață-i pe copii ca uneori să-și refuze plăcerea mâncării și să se scoale de la masă înaimte de a se sătura, mai ales când sunt servite mâncărurile lor preferate.

În fine, deprinde-i să iubească măsura și să nutrească dezgust din temeiuri religioase față de lipsa de măsură și îmbuibare. Arată-le mereu că măsura și înfrânarea sunt virtute plăcută lui Dumnezeu, iar lipsa de măsură și neînfrânarea sunt un viciu urât de El și unul din cele șapte păcate de căpetenie, ce nasc mulțime de alte păcate și vicii.”

Acest pasaj sintetizează atât de bine atitudinea pe care și noi, ca adulți, trebuie s-o avem față de mâncare, că nu știu ce ar mai putea fi de adăugat. Astăzi suntem „atacați” mai mult sau mai puțin subtil prin această patimă a gustului, ajungând să ne distrugem singuri sănătatea trupească și sufletească, nu doar a noastră, dar și pe a copiilor noștri.

De câte ori nu ronțăim câte ceva între mese?sau nu mâncăm la ore potrivite?sau căutăm să ne satisfacem papilele gustative cu tot felul de mâncăruri și băuturi rafinate și sofisticate?sau mâncăm (chiar și de post ) până pocnim?Iată că aceste lucruri aparent nevinovate sunt păcate mari de care vom da răspuns înaintea lui Dumnezeu- pentru noi și pentru copiii noștri. 

Acest post al Sfinților Apostoli e cel mai bun moment să ne conștientizăm obiceiurile alimentare greșite și păcătoase, să le mărturisim și să facem ordine în ele, cu ajutorul lui Dumnezeu.

Irina

Lapte de susan și primul meu smoothie :)

Azi a început postul Sfinților Apostoli, un bun prilej pentru îmbunătățiri în viața duhovnicească, dar și în alimentație.
Am profitat de perioada postului pentru a lua câteva decizii în ceea ce privește alimentația noastră:

• renunțăm la zahar (inclusiv la cel brun), și la produsele care conțin zahăr. Am înlocuit zahărul cu miere,  fructoză și fructe dulci
• renunțăm la carne, cu excepția peștelui
• vom mânca cel puțin 50% crudități
• nu mai mâncăm după ora 7/8 seara

M-am gândit în mare și la un meniu pentru post, o să-l scriu și aici imediat ce e gata.

Până atunci vă prezint  laptele de susan :)).  Semințele de susan sunt extrem de bogate în calciu (două lingurițe de semințe conțin 126 mg calciu), dar și în alte elemente benefice sănătății - fier, magneziu, potasiu, fosfor, zinc, vitaminele B (o listă completă aici )

Pentru lapte e nevoie de  160 g semințe crude de susan , care se lasă câteva ore la înmuiat într-un castron cu apă (cel mai bine de cu seară). Semințele se scurg și se pun în blender cu  1 l de apă. Se mixează foarte bine, apoi se strecoară printr-un tifon (sau printr-o sită) și se scurg bine. Consistența este cremoasă, iar gustul poate fi un pic amărui, și se poate îmbunătăți cu miere.

 Fiindcă nu prea ne-a plăcut să-l bem gol, am făcut  smoothie de căpșuni - 3 pahare de lapte, un castronel de căpșuni, miere după gust - se blenduiesc bine, până devin cremă. S-a consumat rapid, cu maaare plăcere, dovadă mustățile Teodorei  :)).

Irina

Tortul de Rusalii

Anul acesta am vrut să fac ceva deosebit de Rusalii și mi-au plăcut  ideea, găsită aici, de a face un tort cu simbolistică specială.

Tortul meu a fost un diplomat de căpșuni, cu blat de pișcoturi ( crema tortului e cea de la rețeta de aici).

Simboluri :

• lumânarea mare din mijloc Îl reprezintă pe Hristos, Lumina lumii

• cele 12 lumânări mai mici  aprinse îi reprezintă pe cei 12 Apostoli și limbile ca de foc

1.       Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.
2.     Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.
3.     Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei.
 Fapte 2

• cele 7 felii de căpșuni reprezintă cele 7 Sfinte Taine ale Bisericii - Botezul, Mirungerea, Spovedania, Împărtășania, Hirotonia, Cununia, Maslul

•  căpșunele  intregi reprezintă darurile, roadele și harismele Duhului Sfânt

Care sunt harismele, darurile si roadele Duhului? 

Unele dintre daruri sunt cu totul deosebite si neobisnuite, dandu-se in cazuri cu totul rare. De aceea le numim azi cu un cuvant aparte: harisme, desi cu acest cuvant se numesc in limba greaca a Sfintelor Scripturi si darurile mai obisnuite. Astfel de harisme. ea aceea a proorociei, a vindecarilor si altele, erau dese mai ales la inceputul Bisericii, caci prin ele Dumnezeu ajuta la raspandirea crestinismului. Cu deosebire, despre aceste harisme vorbeste Sf. Apostol Pavel in 1 Corinteni, cap. 12.
Dintre darurile mai obisnuite, sunt pomenite mai ales sapte, dupa Isaia 11, 2: duhul intelepciunii, duhul intelegerii, duhul sfatului, duhul puterii, duhul cunostintei, duhul temerii de Dumnezeu si duhul bunei credinte.
Iar ca „roade ale Duhului" pomeneste Sf. Apostol Pavel urmatoarele: „dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea poftelor" (Gal, 5, 22).

 Afara de acestea, mai sunt si alte daruri si roade ale Duhului Sfant? 

Da. Darurile si roadele Sfantului Duh sunt asa de multe, ca nu se pot numara, pentru ca bogatia Duhului e nesfarsita, iar trebuintele oamenilor, insusirile lor naturale si masura in care pot primi pe Duhul Sfant se deosebesc de la ins la ins. De aceea, unul si acelasi Duh Sfant sau har are nesfarsite lucrari. «Eu sunt cuprins de spaima, zice Sf. Grigorie Teologul, cand ma gandesc la bogatia numirilor: Duhul lui Dumnezeu, Duhul lui Hristos. Duhul infierii. El ne reface in Botez si in inviere. El sufla unde vrea, El e izvorul luminii si al vietii. El face din mine o biserica. El ma indumnezeieste, El ma desavarseste. El premerge Botezul si El este cerut dupa Botez. Tot ce face Dumnezeu, El face. El Se impartaseste in limbi de foc si inmulteste darurile. El face predicatori, pastori, dascali»205 (Cuvantul 31, (Teolog. 5), 29, Migne, P.G„ XXXVI, col. 159; vezi si Sf. Grigorie de Nazianz, Cele cinci cuvantari despre Dumnezeu, trad. din greceste de Pr. Gh. Tilea si Nicolae I. Barbu, Bucuresti, 1947, p. 85 si 86).
Iar Sf. Vasile zice: «El e total prezent in fiecare si peste tot. Impartasin-du-Se, El nu sufera impartire. Cand ne impartasim din El, El nu inceteaza a ramane intreg. Ca o raza de soare, care produce bucurie tuturor in asa fel incat fiecare crede ca el singur profita de ea, in vreme ce aceasta raza lumineaza pamantul si marea si strabate cerul, tot asa Duhul Se afla in fiecare din aceia care-L primesc, ca si cand nu S-ar impartasi decat aceluia singur, si cu toate acestea El revarsa peste toti harul intreg, de care se bucura toti si se impartasesc dupa masura si capacitatile lor, caci pentru posibilitatile Duhului nu e masura»206 (Cartea despre Duhul Sfant, IX, 22, Migne, P. G., XXXII, col. 108).
Ca darurile sunt nenumarate, dar toate sunt din acelasi har, o spune insa mai ales Sf. Apostol Pavel. El zice ca: „Darurile sunt de multe feluri", dar toate „dupa harul care ne este dat noua" si insira o seama dintre ele, punand intai darul deosebit (harisma) al proorociei, apoi multe daruri din cele mai obisnuite, numite de el tot harisme: „Dar avem felurite daruri, dupa harul ce ni s-a dat. Daca avem proorocie, sa proorocim dupa masura credintei; daca avem slujba, sa staruim in slujba; daca unul invata, sa se sarguiasca in invatatura; daca indeamna, sa fie la indemnare; daca imparte altora, sa imparta cu fireasca nevinovatie; daca sta in frunte, sa fie cu tragere de inima; daca miluieste, sa miluiasca cu voie buna" (Rom. 12, 6-9).
Iar despre roadele Duhului, tot Sf. Apostol Pavel spune: „Roada Duhului este intru orice bunatate, dreptate si adevar" (Efes. 5, 9).

(din Catehismul Ortodox )

 Deoarece culoarea rusaliilor este verde ar fi fost frumos ca lumânările să fie verzi, sau să presar ornamente verzi peste frișcă. Dar asta e, rămâne pentru anul viitor :). Înainte să stingem lumânările am cântat „La mulți ani!” Bisericii ( căci e ziua ei de naștere :)   ), și apoi am savurat câte o felie răcoroasă de tort. Anul viitor o să mă pregătesc mai din vreme și vom face și alte activități interesante.

Irina

Film fooooaarte drăguț

Dacă vreți să vedeți  un film odihnitor, plăcut și educativ totodată , potrivit pentru o seară în familie, vă recomand „I remember mama”, realizat în 1948. Scenariul este bazat pe cartea „Mama's Bank Account” de Kathry Forbes.

Filmul surprinde viața simplă a  unei familii de imigranți norvegieni cu 4 copii, care locuiește în San Francisco. Figura centrală este mama, o femeie înțeleaptă și chibzuită, din al cărei tact , creativitate și pricepere avem și noi de învățat. Prin intermediul filmului putem arunca o privire în viața de toate zilele a unei familii din anii 1910, și putem observa ( cu uimire probabil :))   ) cum se trăia doar dintr-un venit (al tatălui), mama fiind „managerul„ familiei, ea ocupându-se de bunul mers al gospodăriei, chibzuind banii și administrând casa. Vedem cum sunt crescuți copiii  pentru a deveni adulți responsabili și bine educați. Vedem cum familia se adună seara la povești în jurul unei căni de ceai, sau a unei cărți bune, în timp ce fetele se îndeletnicesc cu lucrul de mână.Și multe altele, dar vă las plăcerea să le descoperiți singuri :).

Filmul se poate viziona  pe youtube, din păcate n-are subtitrare.

Vizionare plăcută și aștept impresii :).

 Vă doresc o seară frumoasă, 
Irina

Sa ne punem nadejdea in Dumnezeu

 Uneori incercarile si greutatile ce ni se intampla ne pun in situatia unui calator ce se gaseste dintr-o data la marginea unei prapastii din fata careia ii este cu neputinta sa se intoarca inapoi. Prapastia e intunericul necunostintei si spaima la gandul de a fi inrobiti mortii. Numai energia unei disperari sfinte ne va putea face sa trecem peste acest abis. Sustinuti de o putere tainica, ne aruncam in necunoscut chemand numele Domnului. Si ce se intampla? In loc de a ne zdrobi capetele de stanci, simtim o mana nevazuta purtandu-ne cu blandete si nu simtim nici un rau. Aruncarea noastra in necunoscut inseamna sa avem incredere in Dumnezeu, parasirea nadejdii in mai marii pamantului si hotararea de a pleca in cautarea unei vieti noi in care locul cel dintai sa ii fie dat lui Hristos.

(Arhimandritul Sofronie, Rugaciunea – experienta Vietii Vesnice, Ed. Deisis, Sibiu)

Atmosfera căminului

„Am convingerea fermă că această teamă modernă a dispariției căminului poate fi anihilată numai dacă cei care doresc ca locuința lor să rămână un cămin iau măsuri practice în această direcție și îl privesc ca atare, și nu ca pe o expoziție de mobilă aflată sub un acoperiș oarecare pentru a fi protejată de ploaie și de furtună.
Bineînțeles, relațiile interumane sunt cele care transformă o casă într-un cămin - fie raporturile între membrii familiei, fie înțelegerea  și căldura cu care sunt întâmpinați oaspeții.Iar relațiile interumane se bazează pe comunicare și depind de ea. Pentru ca această comunicare să existe este însă nevoie de timp. Ea este prilejuită de atmosferă, iar aceasta, la rându-i, de toate lucrurile aranjate cu dragoste și creativitate într-o formă vizibilă.”

( Evadarea din rutină, de E. Schaeffer,

din capitolul „Aranjamente florale” )

Cum a fost la lansarea cărții „Diavolul este politic corect”

Am fost ieri la lansarea cărții părintelui Savatie, mă bucur că am ajuns fiindcă a fost interesant. din păcate singura imagine pe care o am e cam neclară.

Cartea a fost prezentată și de Radu Moraru, care a intervenit subtil :)) în câteva momente cheie, deviind discuția. De exemplu atunci când părintele a vrut să vorbească despre parada gay. Dar nu-i nimic, nu i-a reușit strategia, că cineva a pus întrebarea la final :)). Câteva idei pe care le-am reținut :

• părintele ne-a îndemnat să fim mărturisitori după puteri, să nu ne temem să spunem adevărul în viața de toate zilele sau pe internet
• să fim uniți între noi, să nu le dăm apă la moară celor care răspândesc zvonuri și stârnesc certuri
• să ne folosim de internet cât se mai poate pentru a crea legături între noi
• referitor la parada gay - să trimitem proteste scrise către primărie (din păcate la noi n-a funcționat asta cu protestele scrise, că doar s-a făcut în fiecare an)

Am înțeles că părintele a fost aseară și la emisiunea „Nașul”, dacă știți unde pot găsi o înregistrare a emisiunii vă rog să-mi spuneți și mie.

 

Am cumpărat cartea părintelui, am primit și autograf :)), așa că vă doresc o după-amiază plăcută în continuare, eu mă duc să citesc :).



Vă doresc o zi frumoasă, 
Irina

Cum lucram virtutea?

O, cât de jalnici sunt cei ce capătă mii de răni, însă nu vin aici, unde pot sa invete că și de ar avea răni, este cu putință să se scape de ele și să se facă sănătoși. Când se vor mai îngriji și aceștia de sufletul lor? Căci [numai] cei care de drag vin neîncetat la Biserica și au parte de învățătura cea duhovnicească și arată multă grija [pentru mântuirea lor] pot să-și biruie și să-și înfrâneze poftele cele rele și să priceapă în adâncime cum să lucreze virtutea.”


Sf. Ioan Gură de Aur

Vă doresc o duminică frumoasă, 
Irina

Hristos s-a înălțat!

Hristos s-a înălțat!

Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, pogorându-Te din înălţimile cereşti pentru a noastră mântuire şi hrănindu-ne cu bucurie duhovnicească în sfintele şi prealuminoasele zile ale învierii Tale, şi iarăşi, după săvârşirea slujirii Tale pământeşti, Te-ai înălţat cu slavă de la noi la ceruri şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu şi Tatălui! 

În această senină şi atotluminoasă zi a Dumnezeieştii Tale Înălţări la ceruri, pământul prăznuieşte şi saltă, cerul se bucură astăzi de Înălţarea Ziditorului făpturii, oamenii slavoslovesc neîncetat văzând firea noastră cea rătăcită şi căzută, pe umerii Tăi, acum, Mântuitorule, luată şi înălţată la ceruri.

Îngerii se veselesc zicând: Cine este acesta, care a venit cu slavă puternic în lupte şi tare în războaie? Acesta este cu adevărat Împăratul Slavei?

Învredniceşte-ne şi pe noi, neputincioşii, care gândim încă la cele pământesti şi săvârşim neîncetat cele plăcute trupului, să cugetăm la înfricoşătoarea Ta înălţare la cer, grijile cele trupeşti şi cele lumeşti să le lepădăm şi împreună cu Apostolii Tăi să privim acum la cer şi, cu toată inima şi cu tot cugetul nostru, să ne amintim că acolo sus, în ceruri, este sălaşul nostru, iar aici pe pământ suntem doar străini şi călători, plecaţi din casa Părintească în ţara îndepărtată a păcatului. 

Pentru aceasta Te rugăm cu osârdie Doamne, ca prin preaslăvită înălţarea Ta, să însufleţeşti conştiinţa noastră, să ne scoţi din robia acestui trup şi a acestei lumi păcătoase şi să ne învredniceşti să cugetăm la cele înalte, nu la cele pământeşti; că nu se cuvine să ne fie nouă pe plac, ci Ţie, Domnului şi Dumnezeului nostru, să-Ţi slujim şi să lucrăm, până când dezlegându-ne de legăturile trupului şi trecând vămile văzduhului, să dobândim cereştile Tale locaşuri, unde stând de-a dreapta Slavei Tale, împreună cu Arhanghelii şi Îngerii şi cu toţi Sfinţii, vom proslăvi Preasfânt Numele Tău, împreună cu Părintele Tău Cel fără de început şi cu Preasfântul şi Bunul şi de Viaţa Făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

(din Acatistul Înălțării Domnului)

Vă doresc o zi frumoasă, 
Irina

Să ne îngrijorăm?

Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? 

(Matei 6:26) 

Zilele astea m-au pus păcatele să citesc știrile și prima reacție a fost să mă înfurii pe nenorociții ăștia care ne conduc și care au tupeul să vorbească de solidaritate, pe urmă am început să mă îngrijorez- ce vom face, cum ne vom descurca și așa mai departe. Apoi mi-am dat seama cât de lumește  am reacționat.

 Căutând un cuvânt de încurajare am găsit o predică a  iubitului nostru părinte Teofil Pârâian, Dumnezeu să-l odihnească cu Sfinții Săi!

Credinţa noastră - am spus de multe ori - este o credinţă despovărătoare. Ce înseamnă asta?

Înseamnă că cineva care are credinţă în Domnul Hristos are linişte sufletească, are bucurie, are mângâiere, are din credinţă curaj, are îndrăzneală în faţa necazurilor; cineva care are credinţă în Hristos n-are niciodată pricină să se teamă, ci are întotdeauna pricină să fie încredinţat că Domnul nostru Iisus Hristos îi stă întru ajutor.

Noi nu ştim care e planul Mântuitorului cu fiecare dintre noi, dar ştim că credinţa noastră ne lipeşte de Domnul Hristos şi că nu mai suntem singuri în lumea aceasta. Teama e semn de necredinţă, frica e semn de necredinţă, îngrijorarea e semn de necredinţă, neliniştea sufletească de orice fel ar fi, e semn că nu avem credinţă.

Ştim că o dată, pe când ucenicii călătoreau pe mare împreună cu Domnul Hristos, s-a stârnit o furtună şi ucenicii au intrat şi ei în nelinişte, în groază. Domnul Hristos dormea şi L-au trezit şi I-au zis: „Doamne, mântuieşte-ne, că pierim” (Mc. 8, 25). Atunci Domnul Hristos a zis către ucenici: „De ce vă este frică, puţin-credincioşilor? ” (Mt. 8, 26), iar apoi a certat vântul şi marea şi s-a făcut linişte.

Când Domnul Hristos le-a spus ucenicilor „ Unde vă este credinţa? ” (Lc. 8, 25) a avut în vedere o împrejurare grea, nu o împrejurare uşoară, aşa că Domnul Hristos vrea să avem credinţă şi în împrejurări grele. E uşor să zici că ai credinţă când nu te întâmpină nimic rău, când toate merg uşor, când şi cu credinţă şi fără credinţă tot aşa ar fi, dar să ai credinţă în împrejurări grele, în împrejurări de margine; să ai credinţă în împrejurări în care alţii se tem şi tu să nu te temi, aceasta este un dar de la Dumnezeu.

În ceea ce priveşte credinţa, noi foarte des avem putinţa să ne cercetăm pe noi înşine dacă suntem în credinţă, după cuvântul Sfanţului Apostol Pavel din Epistola a II-a către Corinteni, anume: “Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă ” - se înţelege, dacă sunteţi cu credinţă în Dumnezeu, dacă credeţi în Mântuitorul nostru Iisus Hristos. „Cred Doamne!, ajută necredinţei mele!” (Mc. 9,24) a spus un om chinuit de situaţia grea a fiului său când Domnul Hristos a spus: „ Dacă tu poţi crede, toate-i sunt cu putinţă celui ce crede ” (Mc. 9,23), şi omul acela a zis cu lacrimi „ Cred, Doamne!, ajută necredinţei mele!”

Din “Credinţa lucratoare prin iubire – Predici la duminicile de peste an”, Arhim. Teofil Pârâian

Vă doresc o zi frumoasă, 
Irina