Minciunele

hi,hi,nu va ganditi ca e vorba de minciunelele alea pe care poate le mai ziceti din cand in cand :) .Minciunelele sunt un fel de gogosele,foarte bune si usor de facut.Acum cateva zile mi-a venit pofta de ele si intr-o ora erau gata-cu ajutorul Ilincai,desigur :)) ,ii place grozav sa intinda si ea aluatul ca sa faca prajituri,si sa se mozoleasca cu faina din cap pana-n picioare :)).

Reteta e foarte simpla:

2 1/2 cani faina

1 lingura zahar

un vf cutit sare

2 galbenusuri

1 lingura smantana

2 linguri rom sau coniac(eu n-am avut si am pus lichior de lamaie)

1/2 cana lapte(sau apa)

Se framanta un aluat,se intinde cu sucitorul,si se taie in fasii (cu rotita zimtata) late cam de 1,5 cm .Daca fasiile sunt prea lungi se taie in doua.Fisiile se taie un pic pe mijloc si se trage pe acolo unul din capete,rezultand un fel de fundita din aluat.Se prajesc in mult ulei,se scurg,se pudreaza cu zahar si se servesc cu o cana de lapte fierbinte :).

Pofta buna!

Irina

Duminica samarinencei

doxologia.ro

Astazi Biserica noastra a serbat a cincea duminica dupa Sfintele Pasti,numita si "a samarinencei".Evanghelia de azi (Ioan 4 :5-42) ne-o prezinta azi pe femeia din Samaria care a ajuns la credinta in Hristos.
Sfantul Teofan Zavoratul mediteaza cu privire la aceasta Evanghelie:




Acest lucru trebuie sa-l aiba ca lege toti cei care se nasc în obsti crestine, sa nu se margineasca, adica, a tine de Domnul numai pe dinafara, ci sa se îngrijeasca a se uni cu El launtric, pentru ca mai apoi sa poarte deja în sine marturia statornica a faptului ca sta întru adevar.

De ce este nevoie însa pentru asta ? Este nevoie sa întrupam în noi însine adevarul lui Hristos, iar adevarul lui Hristos este scularea celui cazut.

Asadar, dezbraca-te de omul cel vechi, care putrezeste în ghearele poftelor amagitoare si îmbraca-te în omul cel nou, zidit dupa Dumnezeu întru dreptate si preacuviosia adevarului, si vei cunoaste în tine însuti ca Domnul Iisus Hristos e, cu adevarat, Mântuitorul nu doar al lumii îndeobste, ci si al tau anume.>

din “Talcuiri din Sfanta Scriptura pentru fiecare zi din an”, Sfantul Teofan Zavoratul

"Ne vorbeste Sfantul Ioan de Kronstadt"

"Ne vorbeste Sfantul Ioan de Kronstadt-ultimul jurnal",a aparut la ed. Egumenita. Am cumparat-o saptamana trecuta de la "Vasiliada" si am reusit sa o lecturez.Mi-au placut multe pasaje,in special rugaciunile simple si profunde ale Sfantului.

Prima carte scrisa de Sf. Ioan,pe care am citit-o, a fost "Liturghia-cerul pe pamant" si imi amintesc ca m-a impresionat foarte mult si mi-a dat o noua perspectiva asupra slujirii in Biserica.Am asteptat cu nerabdare aparitia intregului jurnal al sfantului- "Viata mea in Hristos" ,care acopera o multime de aspecte ale vietii spirituale."Ultimul jurnal" contine ultimele insemnari ale acestuia(mai-noiembrie 1908),inainte trecerii la Domnul din decembrie 1908.

se poate comanda on line aici:http://www.egumenita.ro/

Irina

Paine de casa

Am facut ieri paine de casa integrala. Coc destul de des paine de casa, e mult mai buna si mai sanatoasa decat cea din comert. Nu-mi ia foarte mult timp, fiindca framant aluatul cu robotul de bucatarie, nu cu mana.

Reteta e foarte simpla:

500g faina(am folosit 250 g faina alba, 125 g faina secara, 150 g faina integrala)
un plic de drojdie granule dr. oetker
1 lingurita sare
o lingurita zahar
seminte(optional)
250 ml apa calduta
70 ml ulei

Se amesteca ingredientele si se framanta bine, pana iese un aluat elastic. Se pune la dospit 20 min., apoi se mai framanta un pic, se da forma painii si se aseaza in tava. Se mai lasa la crescut 15 min. si se da la cuptor, 45 de min la 170-180 grade.
Cea facuta ieri nu mi-a iesit foarte aspectuoasa, in schimb e foarte buna :))

Irina

Duminica slabanogului

Ieri Biserica noastra a serbat a patra duminica dupa Sfintele Pasti-a slabanogului de la Vitezda. Textul Evanghelic:Ioan 5:1-16 " După acestea era o sărbătoare a iudeilor şi Iisus S-a suit la Ierusalim. Iar în Ierusalim, lângă Poarta Oilor, era o scăldătoare, care pe evreieşte se numeşte Vitezda, având cinci pridvoare. În acestea zăceau mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei. Căci un înger al Domnului se cobora la vreme în scăldătoare şi tulbura apa şi cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ţinut. Şi era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te faci sănătos? Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea. Iisus i-a zis: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă. Şi îndată omul s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla. Dar în ziua aceea era sâmbătă. Deci ziceau iudeii către cel vindecat: Este zi de sâmbătă şi nu-ţi este îngăduit să-ţi iei patul. El le-a răspuns: Cel ce m-a făcut sănătos, Acela mi-a zis: Ia-ţi patul şi umblă. Ei l-au întrebat: Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă? Iar cel vindecat nu ştia cine este, căci Iisus se dăduse la o parte din mulţimea care era în acel loc. După aceasta Iisus l-a aflat în templu şi i-a zis: Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău. Atunci omul a plecat şi a spus iudeilor că Iisus este Cel ce l-a făcut sănătos."

Sfantul Teofan Zavoratul mediteaza la acest pasaj:

"Păcatul nu vătăma doar trupul, ci şi sufletul. Uneori, lucrul e cât se poate de vădit; alteori, nu atât de vădit, dar adevărul rămâne adevăr, că şi bolile trupului sunt toate şi întotdeauna urmare a păcatelor si pentru păcate.

Păcatul se săvârşeşte în suflet şi îl face bolnav de-a dreptul; însă dacă trupul îşi trage viaţa de la suflet, fireşte că un suflet bolnav nu poate oferi trupului o viaţă sănătoasă.

Singur faptul că păcatul aduce după sine întuneric sufletesc şi urât are o înrâurire nesănătoasă asupra sângelui, care este temeiul sănătăţii trupeşti; dar dacă stai să te gândeşti că el ne desparte de Dumnezeu, Care este Izvorul vieţii, şi îl pune pe om în potrivnicie faţă de toate legile care lucrează atât în el, cât şi în natură, te vei minuna cum de rămâne viu păcătosul după ce a păcătuit.

Pricina este numai mila lui Dumnezeu, care aşteaptă pocăinţa şi întoarcerea lui.

Prin urmare, bolnavul este dator, mai înainte de orice, să se grăbească a se curaţi de păcat şi să se împace în conştiinţa sa cu Dumnezeu. Acest lucru netezeşte şi drumul lucrării binefăcătoare a medicamentelor.

Am auzit că era un doctor de seamă care nu se apuca de tratament până ce bolnavul nu se spovedea şi nu se împărtăşea cu Sfintele Taine; şi cu cât era mai anevoie de vindecat boala, cu atât cerea mai stăruitor acest lucru."

din „Talcuiri din Sfanta Scriptura pentru fiecare zi din an”, Sfantul Teofan Zavoratul